Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

atribuite lui Dictys 43 și Dares 44 , poemul a reprezentat o sursă importantă
pentru Evul Mediu, într-<strong>un</strong> moment în care puțină lume
mai putea citi grecește. Alături <strong>de</strong> lucrările pomenite, Ilias Latina
a reprezentat fără îndoială <strong>un</strong> izvor prețios pentru autori precum:
Benoît <strong>de</strong> Sainte-More, Herbort von Fritslyr, Konrad von
Würzburg, Guido <strong>de</strong> Columna, Pseudo-Wolfram von Eschenbach
și alții.
De altfel, în perioada tîrzie, pe întreg teritoriul romanizat și
chiar la Roma o b<strong>un</strong>ă c<strong>un</strong>oaștere a limbii grecești era apanajul
<strong>un</strong>ei foarte restrînse pături intelectuale. După constituirea <strong>un</strong>ei
literaturi proprii <strong>de</strong> calitate, a <strong>un</strong>or scriitori precum Cicero, Caesar,
Vergiliu, Horațiu etc., interesul manifestat la Roma pentru cultura
și limba greacă sca<strong>de</strong> treptat 45 , în sensul că, pentru <strong>un</strong> roman, clasicii
nu mai erau Homer sau Platon, ci mai curînd Vergiliu și
Cicero. Rămîn într-a<strong>de</strong>văr mărturiile lui Quintilian care ne arată
43 Dictys Cretensis, presupus autor al <strong>un</strong>ei Ἐφηµερὶς το ῦ Τροικο ῦ
πολέµου. El pretin<strong>de</strong> că redă a<strong>de</strong>vărata povestire a războiului troian, la
care a luat parte alături <strong>de</strong> Idomeneu și <strong>de</strong> Meriones. Cu toate acestea,
numele nu este pomenit <strong>de</strong> Homer. În prolog se sp<strong>un</strong>e că lucrarea a fost
<strong>de</strong>scoperită în al treisprezecelea an al domniei lui Nero, în mormîntul lui
Dictys și că fusese scrisă pe rafie <strong>de</strong> tei în limba și cu caractere p<strong>un</strong>ice.
Descoperită <strong>de</strong> niște păstori, lucrarea ar fi aj<strong>un</strong>s în cele din urmă la Nero,
care ar fi por<strong>un</strong>cit să fie tradusă în greacă. Deși folosit <strong>de</strong> bizantini, originalul
grecesc s-a pierdut, păstrîndu-se numai o traducere latinească a <strong>un</strong>ui
oarecare Septimius, care a tradus în <strong>latină</strong>, probabil în sec. IV, primele
cinci cărți cu fi<strong>de</strong>litate, restul, și anume întoarcerea grecilor acasă, rezumîndu-l
într-o singură carte. În fr<strong>un</strong>tea <strong>un</strong>or manuscrise se găsește o epistula
adresată <strong>un</strong>ui oarecare Q. Aradius, dar care prezintă mai multe neconcordanțe
cu prologul. Caracteristica acestui poem este absența elementelor
iraționale, legendare.
44 Dares, preot troian al lui Hefaistos, Il. 5, 9 sqq. Lui îi este atribuită o
"Iliadă frigiană". O prelucrare latinească cu titlul Historia <strong>de</strong> excidio
Troiae, pretinsă a-i aparține lui Cornelius Nepos și <strong>de</strong>dicată lui Sallustius
Crispus, a fost păstrată în numeroase manuscrise și a furnizat Evului Mediu
materialul pentru povestirile legate <strong>de</strong> războiul troian. Textul este însă
cel mult din sec. al V-lea p.C.. Lucrarea pretinsului martor ocular este
potrivnică Grecilor și contravine în mod conștient originalului homeric. De
exemplu, Patroclu moare cu mult înainte <strong>de</strong> mînia lui Ahile, Troia este
cucerită datorită trădării lui Eneas etc. Dintre Greci cad 886.000, Troienii
au 676.000 <strong>de</strong> morți.
45 Pentru acest capitol, cf. Henri-Irénée Marrou, Istoria educației în antichitate,
traducere și cuvînt înainte <strong>de</strong> Stella Petecel, Editura Meridiane,
București, 1997, vol. 1, passim.
21