Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

sînt admiși chiar și în senat 92 ; ei vor milita, <strong>de</strong> b<strong>un</strong>ă seamă, pentru
interesele provinciilor din care provin. Majoritatea împăraților
preferă însă pentru senat provinciali provenind din zonele cel mai
puternic romanizate ale imperiului, cum sînt Hispania și Galia
Narboneză. Economia zonelor occi<strong>de</strong>ntale ale imperiului, aflată în
dificultate în secolul anterior, se redresează și aj<strong>un</strong>ge la o oarecare
înflorire. Înfloritoare sînt și provinciile orientale, singurele zone
care trec printr-o recesi<strong>un</strong>e fiind Italia centrală și anumite zone din
cea meridională 93 . Împărații sînt nevoiți să călătorească din ce în
ce mai mult pentru a menține liniștea în provincii și pacea la granițe
(e.g. Hadrian); se <strong>de</strong>zvoltă o vastă rețea <strong>de</strong> drumuri care
împînzesc întreg Imperiul. Roma își <strong>de</strong>scoperă vocația ecumenică.
Se produce trecerea <strong>de</strong> la ciuitas la anticiuitas 94 .
Administrația imperiului este treptat trecută din mîna vechii
aristocrații, care se împuținează continuu în primul rînd datorită
celibatului, către noi categorii sociale. Însemnătatea economică și
socială a clasei cavalerilor sporește consi<strong>de</strong>rabil. În rîndurile ei
intră bancherii și antreprenorii din capitală, reprezentanți ai aristocrației
m<strong>un</strong>icipale italiene și provinciale, ca și numeroși militari.
Sclavii continuă să reprezinte o importantă categorie <strong>de</strong> producători,
mai ales în zonele rurale. Uneori, sclavii eliberați reușeau
să ad<strong>un</strong>e averi consi<strong>de</strong>rabile; importanța liberților în viața socială
c<strong>un</strong>oaște cotele cele mai ridicate. Ei reprezentau o pătură socială
citadină, în general săracă, dar dintre care se ridicau cîteodată
îmbogățiții. Liberti Augusti ocupă o poziție importantă la curte.
În acest context social, structura monarhică a imperiului se
<strong>de</strong>zvoltă în ciuda aparențelor republicane păstrate <strong>de</strong> Augustus și,
oficial, <strong>de</strong> succesorii săi. Conducătorul statului <strong>de</strong>ținea titlul <strong>de</strong>
imperator, adică <strong>de</strong> comandant suprem al armatelor, și are control
<strong>de</strong>plin asupra provinciilor.
Urcarea pe tron a împăraților, ca și menținerea lor la putere,
încep să se datoreze din ce în ce mai mult atitudinii militarilor, în
primul rînd celei a pretorienilor, care numesc și revocă împărați
după b<strong>un</strong>ul lor plac, lăsînd senatului numai sarcina formală <strong>de</strong> a le
ratifica acți<strong>un</strong>ile. Plutarh p<strong>un</strong>e în evi<strong>de</strong>nță omnipotența soldaților,
92 Claudiu acordă cu ușurință cetățenia romană, fapt luat în batjocură <strong>de</strong>
Seneca în Apocolocyntosis 3.
93 Campania <strong>de</strong> exemplu este înfloritoare.
94 Cf. E. Cizek, Secvență..., București, 1986, pp. 326 sqq.
41