Iliada latină un studiu de caz - Clasice.ro

Publius Baebius Italicus 67 este <strong>un</strong> tînăr poet, neafirmat încă, pe
care împăratul îl primește ulterior în cercul lui și îl sprijină, așa
cum a procedat probabil și cu Nerva. Încă din anii 55-56 se formează
în jurul lui Nero <strong>un</strong> cerc literar-artistic pe care literatura <strong>de</strong>
specialitate l-a <strong>de</strong>numit aula Neronis sau aula Neroniana 68 , ultima
dintre cele două formule aparținîndu-i chiar lui Tacit 69 . Această
societate care se grupează în jurul lui Nero joacă <strong>un</strong> rol <strong>de</strong>osebit
<strong>de</strong> important în tentativa <strong>de</strong> reformă axiologică întreprinsă <strong>de</strong>
împărat începînd cu anul 59, <strong>de</strong>ci după uci<strong>de</strong>rea Agrippinei. Despre
Baebius știm că a fost quaestor în Cipru, trib<strong>un</strong> al poporului,
legat al proconsulului în Gallia Narbonensis; s-a făcut remarcat în
anul 83 în timpul războiului lui Domițian cu triburile germanice, a
fost legat al Liciei și al Pamfiliei în anul 85, apoi consul suffectus
în 90.
În perioada <strong>de</strong> început a imperiului și mai ales în epoca neroniană,
cercurile culturale și politice reprezintă o realitate. Formate
în general din aristocrați, cercurile reprezintă locuri <strong>de</strong> conversație
politică și literară, fără a fi organizații propriu-zise, cu o structură
oficială; numărul lor și amploarea manifestărilor <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> b<strong>un</strong>a
înțelegere care există între împărat și senat. În vremea lui Nero
principalii circuli sînt: cercul lui Seneca, cercul lui Cornutus, cercul
lui Thrasea și al lui Persius, cercul lui Musonius, cercul
Calpurnii-lor, cercul Silanilor și al lui Cassius Longinus, cercul lui
Probus, Aula Neroniana. Acești circuli diferă prin opți<strong>un</strong>ile lor
i<strong>de</strong>ologice și prin filosofia pe care o adoptă și sînt în genere
emanații ale <strong>un</strong>or grupuri <strong>de</strong> presi<strong>un</strong>e.
În spatele activității cotidiene a administrației imperiale și a
senatului, aveau loc discuții, se făceau planuri și se nășteau
67 Pentru comoditate, îl voi numi astfel pe autorul Ilia<strong>de</strong>i Latine, fără să
mai menționez <strong>de</strong> fiecare dată incertitudinile care planează asupra paternității
lui.
68 G.Ch. Picard, Auguste et Néron, Paris, 1962, p. 201, p. 218 sqq., p.
254, p. 262 etc.
J.P. Sullivan, Petronius, Seneca and Lucan: a Neronian Literary Feud, în
Transactions and Proceedings of the American Philological Association,
99, 1968, p. 453 sqq.
E. Cizek, L'époque <strong>de</strong> Néron et ses controuerses idéologiques, Lei<strong>de</strong>n,
1972, pp. 130 sqq., 201 sqq.
69 Tac. hist., 2, 71, 2 quantoque magis propinquabat, tanto corruptius iter
immixtis histrionibus et spadonum gregibus et cetero Neronianae aulae
ingenio
33