Steaua 4_5_ 2009.pmd

16canonice. George Cãlinescu afost singurul autor care a reuºitperformanþa excepþionalã de areuni într-o singurã lucrare toateaceste elemente. Textul sãu aresuficientã factologie pentru aputea fi utilizat ca un dicþionar, areintrinsec o delimitare coerentã ºipertinentã a unor principiiteoretice de a face istorie literarã,eminte judecãþi de valoare,opereazã decupaje ºi incluziunicare au stabilit (mai clar decît înoricare alt moment al culturiinoastre ºi mai eficient decît cuoricare alt instrument) un canon.O astfel de carte nu va mai puteaapãrea niciodatã în literaturaromânã ºi este suficientã o dozãponderatã de bun-simþ pentru aînþelege de ce. Dar bunul simþ nua reuºi niciodatã sã primeze înfaþa acestei nostaligii a unui textcritic atotcuprizãtor.Nicolae Manolescu este, cred,sigurul critic, teoretician ºi istoricliterar care acceptã fãrã rezervecã modul în care gîndim, în careînþelegem istoria literarã trebuiesã se schimbe. ªi o spune negrupe alb în textele care însoþescIstoria sa, în Introducere, înPostfaþã. Nostalgia esteticului ºiîn Epilog. Istoria unei istorii. Mulþiidintre cei care aºteptau aceastãlucrare nu au acceptat aceastãtransformare ºi par, în continuare,deciºi sã nu o accepte. Istoriacriticã a literaturii române. 5secole de literaturã are cel puþinîn aceste prime momente, la cald,o primire în care rãzbate,pregnant, nostalgia dupã textulcare sã fie caprã, varzã ºi lup.Ce este foarte important încazul Istoriei lui NicolaeManolescu este cã autorul, con-ºtient ºi intenþionat, încearcã oconstrucþie a unei istorii canonice.Nu a canoanelor. Este în acestgest o lipsã de modestie carepersonal nu mã deranjeazã.Nicolae Manolescu a fost investitde-a lungul timpului cu suficientãautoritate criticã pentru a nu maifi o surprizã asumarea rolului dearhitect al canonului actual. Pentrucã, în ultimã instanþã, Istoria criticãa literaturii române. 5 secole deliteraturã tocmai asta îºi propunesã fie – canonul literaturii românede astãzi. Istoricul literar nu îºipropune sã fie istoricdocumentarist.Aceastã carte nuva putea fi niciodatã consultatã pepost de dicþionar ºi nu lasã nici oclipã intenþia de a fi fost alcãtuitãîn acest scop. Pentru cel care arenevoie de date sociologice,istorice etc. detaliate despre untimp sau un autor, existã (sau artrebui sã existe) monografii, studii,dicþionare specializate. ”Nu oferun manual destinat instruirii, ci, celmult, o încercare menitã sã placãcelor instruiþi.” scrie NicolaeManolescu pe coperta a patra ºise þine de cuvînt. Mai mult, sprenemulþumirea aparent generalã,pe lîngã acest refuz al îngropãriiîn document, istoricul literaropereazã ºi ”epurãri” generoasede nume. Autorul reþine doar aceiautori pe care îi considerãcanonici, doar acei autori care înviziunea sa mai reprezintã cevapentru momentul post 2008. Esteun gest radical, dur, un gest careînlãturã nume la care mulþicontinuã sã þinã din motive dintrecele mai diverse, pornind de lacele afective ºi terminînd cu celeale alambicatelor ºi niciodatãexplicatelor afinitãþi ºi descendenþeliterare. Dar, datã fiindnatura desenului de ansamblu,cel al realizãrii unui ansamblucoerent, este explicabil. La fel camai toþi ceilalþi comentatori ailucrãrii aº putea întocmi aici o listãfoarte lungã, ºi, desigur, considercã excelent argumentatã, deautori care nu ºi-au gãsit locul înaceastã Istorie. Dar este otentaþie prea facilã ºi mult preapersonalã pentru a fi ºisemnificativã. Acest joc, aladãugãrii pieselor lipsã, esteextrem de necesar. S-ar putea caîn cele din urmã sã fie tocmai celcare va valida triumful/reuºitaparþialã/eºecul acestei extem deambiþioase lucrãri. Dar, din pãcatepentru dorinþa noastrã de a punerapid lucrurile la punct, va finecesar ºi relevant abia peste unnumãr de ani. Îndrãznesc sã spuncã vreo zece. Va fi nevoie cageneraþia nãscutã în buzarevoluþiei sã fi ajuns la maturitateºi o nouã promoþie de tineri sã oconteste. Va fi nevoie capropunerile lui Nicolae Manolescusã intre bine în conºtiinþa criticãºi sã se confrunte cu o serie dereacþii mult mai meticuloase ºi maiaplicate decît aceste cronici larece precum cea de faþã. Va finevoie, în sfîrºit de normalizareapieþei de carte din România,proces început abia de cîþiva ani.Atunci se va vedea în ce mãsurãNicolae Manolescu a dat dovatãde orgoliu nemãsurat, de unextraordinar fler critic sau doar aintuit parþial mutaþia receptãriivalorilor literare.Un punct sensibil încreionarea acestei geografii acanonului o constã operareatãieturior. Teoretic, NicolaeManolescu îºi argumenteazãperfect modul de operare.Relecturã. Relevanþã înactualitate. Semnificaþie pentrucultura românã contemporanã.Opacitate la lecturã. Problemavine din faptul cã aceastã istorieliterarã nu a fost scrisã de laînceput pînã la sfîrºit ca un textunitar. Autorul a refolosit adeseamateriale mai vechi, cronici,fragmente din studii etc. Existãdeja liste întregi cu acestea. Esteºi nu este un gest firesc. Estefiresc în mãsura în care esteperfect logic sã faci apel lapropriile texte în mãsura în carecontiunui sã le vezi relevante ºinedatate. Este nefiresc în mãsuraîn care le plasezi sub umbrelaunui tipar teoretic nou, inexistentîn momentul scrierii lor. Acestediferenþe de, sã-i spunem, opticã,sînt foarte uºor vizibile, adeseoriunele capitole fiind sensibildiferite ca ton ºi sens faþã de celevecine, denotînd fãrã umbrã deîndoialã perioade de lecturã ºiscriere îndepãrtate. Aici se maistrecoarã ºi indecenta problemãa greºelilor din text. Greºeli deatribuire, de titlul, de datare. Dinnou, existã deja liste. Este fãrãîndoialã jenant sã le descopeiîntr-o lucrare cu pretenþii atît deridicate. Cred cã toate acesteasînt semne ale unei vîrse, o vîrstãa autorului care nu i-a furnizat nicitimpul, nici energia necesarã uneielaborãri migãloase. Nu estedeloc o rãutate, este o constatarerece – Nicolae Manolescu ar fitrebuit sã aibã pesemne maipuþini ani pentru a se înhãma laun proiect atît de grandios.