Steaua 4_5_ 2009.pmd

8activitãþii lui a fost cronicaliterarã, întâmpinarea la cald,diagnoza promptã. Rubrica lui din„România literarã” a fost, decenii,un reper solid, întemeind gustulpublic ºi cernând valorile într-unstil inconfundabil. S-a observat,nu neîndreptãþit, cã în recentapãruta Istorie criticã aliteraturii..., autorul clãdeºte, nuo datã, ºi folosindu-se decronicile lui de odinioarã, recitite,reformulate, sau adoptate –fragmentar – ca atare, poate casemn cã revizuirea, în acelecazuri, nu-ºi are rostul ºidiagnosticele, odatã stabilite,rãmân. Este însã tot atât deimportant de observat cã însinteza despre care vorbescaccentul cade, cum este ºi firesc,pe reconstrucþie, nu pe disecþieºi izolare a filoanelor bogate decele secate. Operaþiunea estemajorã ºi, asemeni unui râuîndepãrtat, face ca discursulcriticului sã îºi schimbe cursul,luând-o cumva în amonte, nu înaval, ca pânã acum. Practic,Manolescu scrie o mie cinci sutede pagini ample nu triind – cãcitrierea s-a fãcut, prin scrisul lui,în toþi anii de criticã promptã,pertinentã, ritmicã, ºi în cei depredare universitarã –, ci punândnume lângã nume, conturândprofiluri succinte, dar pertinentepentru înþelesul pe care îl dã elautorilor ºi lucrãrilor acestora,descifrând tendinþe ºi dândverdicte axiologice ºi etice.Cronicarul rãmâne în urmã,autorul eseisticii din Teme paremai degrabã cel care se exersaîn uverturi pentru viitoareconstrucþii mai ample, exploratorulliterar traseazã, deacum,– bine sau nu, dar cumânã sigurã ºi fãrã concesii înraport cu propriul sistem de valori– continente. Un Manolescuwagnerian era destul de greu deprezis, dar iatã cã el aduce ometamorfozã apoteoticã în felulei, ºi ar fi nedrept sã se contrapunãacestei ipostaze acriticului vreo alta, anterioarã,oricât de împlinitã ar fi aceea. Defapt, noua metamorfozã leîmplineºte pe celelalte, dinainte,conferind scriitorului un plus decomplexitate ºi o sporire delocneglijabilã a operei.Cât despre reproºuri la adresaunora dintre formele de relief careacoperã harta manolescianã, aicile-aº rãspunde doar printr-un altcitat din Ureche: „... carile de preîn multe locuri de nu sã va fi ºinemerit, gândescu cã cela ce vafi înþeleptu nu va vinui, cã de nupoate de multe ori omul sã spuieaºa pre cale tot pre rându, celace véde cu ochii sãi ºi multezmintéºte, de au spune mai mult,au mai puþin, darã lucruri vechiºi de demult, de s-au rãsuflatatâta vréme de ani? Ci eu, pecum am aflat, aºa am arãtat.”3. Depãºirea complezenþei.Nu este puþin lucru sã lupþi cupropria amenitate, mai cu seamãîntr-o þarã unde unii o potconfunda cu interesul jos, culinguºeala, iar alþii vor vedea înea o lipsã de fermitate, uncaracter slab. Riscul, atunci cândo faci, este ºi sã pari arogant,crud, tãios, nedrept etc. NicolaeManolescu a învãþat scriitorii, învremea cronicãriei sale literare(anii 60 – 80), cu o complicitatecare, nu doar o datã, îi supralicita;nu mult ºi strident, dar destulpentru a face din cronicareferitoare la fiecare dintre ei oarmã care sã îi legitimeze înconfruntarea inegalã cu cenzuraideologicã, cu presiunilepartidului ºi chiar cu Securitatea.Epoca aceea a trecut, iaristoria manolescianã apare cudouã decenii mai târziu, cândcenzura monopartinicã a murit,PCR-ul ºi-a rãspândit sporii înmai multe direcþii, pierzându-ºi,totodatã, parte din nocivitate, ºicând Securitatea s-a diluat în maimulte servicii secrete, ocupatesã-ºi mascheze întrucâtvaconstantul interes pentrutotalitatea cetãþenilor români.Mãcar pentru aceste modificãricontextuale, era firesc ca bilanþulcritic al lui Nicolae Manolescu sãfie, acum, altceva decât ar fi fostîn anii 80 sau chiar la începutuldecadei urmãtoare, atunci cândautorul îºi publica primul volum.Existã însã, evident, ºi justificãriinterne ale reducerii cantitãþii deîndulcitor într-o sintezã careîmbrãþiºeazã într-o privireîntregul unei literaturi. De-acum avenit vremea adevãrului nedisimulat;un adevãr personal,desigur, subiectiv, inevitabil,ponderat dupã ºtiinþã, puteri ºiexperienþã, dar adevãr, nu flaterieºi nici încurajare condescendentãori alergare umãr lângã umãr însperanþa aprioricã a unei valoricare întârzie sã se confirme întotalitate.Existau câteva cazuri „grele”,ºi acolo Nicolae Manolescu faceproba acestei penitenþe care, pefaþã ori în aparteu, îi va atragemulte veninuri. Exemplele seoferã aproape de la sine, ºi elevin din zona literaturii vii încã, prinînsuºi faptul – de primã instanþã,dar important – cã autorii care ooferã sunt încã în viaþã. LuiNicolae Manolescu nu îi vinepeste mânã sã separe meritelelui Paul Goma, fostul opozant ladictatura ceauºistã, ºi scriitorulgonflat de mulþi astãzi. Nu i separe dificil nici sã reducãdimensiunile scriitoriceºti ale luiNorman Manea, autor în vogãoccidentalã, angajat într-o cursãde recoltare a premiilor internaþionale,dar pe care criticul nusocoteºte cã ar trebui sã îlsocoteascã prea important.ªtefan Agopian, ajuns la vremeaediþiilor de bilanþ, rãmânepentru istoricul literar de laRomânia literarã un autortalentat, dar minor. De la GabrielaAdameºteanu, ajunsã, ºi ea, laediþii de „Opere”, reþine, practic,un singur roman, ajustându-iautoarei alura de clasicã. LuiAdrian Marino, autor de o facturãpe care, în mod evident, nu oprizeazã, îi refuzã orice loc înistoria sa, în pofida unor meritecare o fãceau demnã de interes.ªi exemplele ar putea continua.Cu destule asemenea judecãþide valoare nu m-aº declara deacord, socotindu-le insuficientcumpãnite, demne de ajustãri.Dar nu despre asta vorbesc. Îirecunosc autorului pe deplin nudoar dreptul la opinii deschise,oricât de surprinzãtoare sau deinconfortabile, ci ºi meritul de a fidepãºit inhibiþiile eventuale înfaþa unui val apreciativ survenitdintr-o zonã a receptãrii sau alta.Iar aceste inhibiþii, active în cazul