Steaua 4_5_ 2009.pmd

22Cu siguranþã, lui ConstantinNoica nu-i fusese strãin teritoriulrespectiv. Afirmînd, însã, cã – îngîndirea elenã – pluralitateaîncepe cu trei, filozoful nu lua înconsiderare practica ocultismuluiantic: pentru hermetici, orfici ºipitagoreici, iar apoi – prin sudurafilozofiei antice cu doctrinacreºtinã efectuatã de Plotin – pînãla filozofia idealistã ºi ladogmaticã, singularitateacuprinde ºi cifra trei, doar în patrufiind începutul pluralitãþii. Înocultism, universul/lumea ºi fiinþasînt ternare, fie ca realitatenaturalã, realitate umanã ºirealitate divinã, fie ca unicitatealcãtuitã din trup, suflet ºi spirit.Orice diadã (masculin/feminin,trup/suflet, viaþã/moarte etc.) seîmplineºte, la limitã, doar în triadã,aceasta identicã Marii MonadeAbsolute, esenþã a FiinþeiNecreate. Ca atare, formelemonadei simple ºi ale diadei pot finumeroase ºi variate; condiþiaîmplinirii lor depline decurge, însã,legic doar din integrarea lortriadicã.Evident, în cauzã se afla înprimul rînd cunoaºterea de tipocult, cea prin care deschidereasemnificaþiilor modela orizontulinterior, elasticiza mentalul ºinuanþa comportamentul iniþiatului,funcþia cifrelor fiind deopotrivãcatalizatoare ºi de semnalare ainsurmontabilului. De aceea, visullui Dionis poate avea loc, dar seopreºte în faþa marelui adevãr princhiar efectul “legii” triadeicondensate simbolic, instituindlimita: unitatea ºi dualitatea, încondiþia lor naturalã, se vor opriîntotdeauna în faþa a ceea cepoate fi înþeles, dar nu poate fi trãit.Devine evident cã triada, caexpresie a Principiului Necreat,“chemînd” la sine propria-i creaþiedoar prin integrare spiritualã, nuaparþine prin nimic materialului,concretului, nimic din “lumea”acestora nu o poate atinge ºi nuo poate determina. Aflatã în afarãde timp ºi spaþiu, nelimitatã înpropria sa condiþie, exterioarãlumii concrete prin chiar actul decreare a acesteia ºi totuºiinterioarã ei prin putere, triada nueste viaþã ºi destin, ci eternitate.Or, condiþia formelor monadeieste alta:“Ei numai doar dureazã-n vîntDeºarte idealuri –Cînd valuri aflã un mormîntRãsar în urmã valuri;Ei au doar stele cu norocªi prigoniri de soarte,Noi nu avem nici timp, nici loc,ªi nu cunoaºtem moarte.Pãrînd pe veci a rãsãriDin urmã moartea-i paºte,Cãci toþi se nasc spre a muriªi mor spre a se naºte”.Însumînd principii careorganizeazã, care structureazãlumea, nici diadele nu se supunnelimitatului, eternitãþii. Într-un fel,ele sînt instrumente ale creaþiei,guverneazã concretul ºi dureazãatît cît dureazã acesta: ca funcþiiîn bunã mãsurã ale destinului,diadele ar aparþine veºniciei doardacã universul ar fi veºnic. Sînt otreaptã, dar nu un absolut, fiind înmãsurã a acoperi atît particularul,cît ºi generalul lumii, avîndexclusiv puterea categoriei,oprindu-se însã la porþile dincolode care legitatea categorialã numai existã. Împlinirea diadei,bunãoarã a masculinului ºifemininului, este posibilã la niveluluniversului doar strãjuitã deefemer ca rang al destinului.Aceasta e ºi povestea lui Arald ºia logodnicei sale:“Cãlãri ei intrã-nuntru ºi porþilerecad;Pe veci pierirã-n noapteamãreþului mormînt.În sunete din urmã pãtrunde-nfire cînt,Jelind-o pe crãiasa cu chipfrumos ºi sfînt,Pe-Arald, copilul rege al codrilorde brad”.Altfel spus, moartea este doarun prag, aparþine duratei monadeisimple ca punct final al acesteia,favorizînd uniunea cu MareaMonadã configuratã triadic. Oexplicaþie, oarecum mecanicã, arespectivei supradeterminãrine-a oferit-o Platon în tablouldescinderii în concret a ideilorsupuse unicei idei generatoare.Totodatã, problematica respectivãse aflã pe una dintre suprafeþeleunde se întîlnesc religiilemisterelor, doctrinele oculte ºignozele de diferite tipuri, de la celeanterioare cu mult creºtinismuluila cele aflate sub semnul Vechiuluiºi Noului Testament. Diferenþeledintre diferitele reliefuri doctrinaren-au dus niciodatã la evadarea dingradualitatea demersului ºi nici n-au abandonat þinta oficierii:cunoaºterea este mijloc depãtrundere a Adevãrului ºi, prinaceasta, ºansã a mîntuirii. Într-untext gnostic se spune, la nivelulunui cîmp ideatic pe care nu l-aupãrãsit, pãstrîndu-l în termeniaproape identici, hermeticii,pitagoreicii, platonicienii ºi, maitîrziu, neoplatonicienii din ºcoalalui Plotin: “A avea gnozaînseamnã a cunoaºte cinesîntem, de unde venim ºi undesîntem, lucrurile prin care sîntemmîntuiþi, care este naºterea ºi careeste renaºterea noastrã” 9 .Întrebãrile subsecvente frazei demai sus par a vieþui, însã, într-uncontext în bunã mãsurã “anistoric”,acoperind o permanenþã încalitatea lor de agenþi provocatoriai efortului de cunoaºtere ºi deautocunoaºtere. Respectiv –întrebãrile rãmîn, rãspunsurile pot,uneori, varia. În fond, cãutãrilefilozofiei ºi ale eticii, ale unor ºtiinþeexacte chiar, pentru a nu mai vorbide religie (dacã aici poate fi vorbade “cãutãri”...), îºi au punctul depornire în planºa înaintemenþionatã, fie ea armonizatã caîntreg, fie ridicînd în prim plandecupajul. Tradusã în termeniifiecãrei epoci ºi în conformitate cumentalul propriu acestora,problematica existenþialului nu alipsit în niciuna din ipostazelesale, regula fiind – aºa cum neînvaþã psihologia – departajareaºi ritmarea întrebãrilor, teoriaînsãºi rãmînînd prudentã în faþaintenþiei, formulate uneori, deabordare a lor în simultaneitate.Ca o consecinþã a necesaruluistimul iniþial, acesta preponderentîn condiþia sa materialã, gînditorulantic, medieval, modern ºi, apoi,cel al zilelor noastre aveau a definicu precãdere locul ºi momentul“unde/în care sîntem”. Gnosticul,