Steaua 4_5_ 2009.pmd

40tatãl „Real”, este el bãrbatul careexistã în cotidian, fiinþa din imaginaþiesau figura recompusã dinistorii ºi povestiri? În HarmoniaCaelestis figurile paterne seamalgameazã într-o suitãnonlinearã de amintiri, undememoria colectivã se suprapunepeste memoria personalã, larândul ei dublatã de o memorieartificialã, recompusã livresc.A doua carte din HarmoniaCaelestis – „Confesiunile uneifamilii Esterházy” – este scrisã cao autobiografie, la rândul eiproiectatã în ficþiunea absolutã:„Personajele acestei biografiiromanþate sunt fictive: ele suntautentice ºi au personalitatenumai în paginile acestei cãrþi, înrealitate nu trãiesc ºi nici n-au trãitvreodatã”. Totul începe cu ConteleMóric Esterházy ºi înfiinþareaprimei republici comuniste maghiareºi se încheie cu MátyásEsterházy, tatãl decãzut înalcoolism. Aici prezentul estetrecut, trecutul este viitorul ºi toatese contopesc în aceeaºi ficþiunefãrã limite ºi fãrã identitate.Esterházy scrie într-unamestec de roman realistmagico-fantasticsud-american(„bunica... ar fi stat inconºtientãzile la rând pe dalele reci dinbucãtãrie, unde pisicile, avusesefoarte multe pisici, s-ar fi ospãtatdin trupul ei”) ºi proza cea maibizarã, Milorad Pavic fiind exemplulcel mai bun (tata îºi hrãneºtefiii cu lapte de hamster ºi îipregãteºte pentru fabrica deoase). Asistãm la o falsã istoriede familie, pentru cã familiaaceasta nu are margini intime ºinici nu are condiþionãri spaþiale.Tatãl este vinovat pentru „cazulMarkov”, tot el face false expediþiipe continentul american sauaustralian, converseazã cu figurileistorice ale Estului European, seînfruntã cu Kossuth, se ceartã cuIosif al II-lea ºi semneazã paceacu Napoleon. Harmonia Caelestiseste un fals „manual pentru fii”, undepozit ºi un inventar de tandreþeºi brutalitate, de bãdãrãnie ºinobleþe, de iubire ºi urã. Tatãl„ameþit” de aburii alcoolului, tatãl„cu inimã de leu” care conducearmatele în luptã, tatãl sfânt ºi cel„picat din cer” coexistã fãrãprobleme într-un spaþiu psihic ºifizic spart. „Tata, omul fãrã calitãþi”„Tata, un specimen talentat ºicinic, care-ºi vânduse pe treilulele sufletul comuniºtilor”, „Tata,un domn mare ºi un nimeni”,„Tata, fire slabã, caracter decãcat”, Tata „palatin ºi prinþ alimperiului”, „un viteaz renumit”,toate fiind expresii ale NumeluiTatãlui, în sens profund lacanian.Folosind cu mãiestrie instrumenteleprozei contemporane,Esterházy amplaseazãelemente de punctuaþie narativã(cum este repetiþia propoziþiei:„Aºa s-au cunoscut mama ºitata”) prin care construieºte unconflict continuu, trans-istoric,între memorie ºi adevãr (pãrinþiisãi se cunosc la o spargere dintrobenzinãrie, în urma unui sãruthomosexual, la venirea trupelorruseºti violatoare de orice fiinþe înUngaria sau dupã atacul turcilorasupra cetãþilor creºtine). În fondaceasta este memoria unei întregiEurope Centrale – aºa cum seîntâmpla ºi în „Puþinã curvãsãriemaghiarã” – memoria unui spaþiulipsit de continuitate, dar omogenprin fragmentaritatea lui.„Conform celor apãrute în ziar,despre viaþa tatei ar merita scrisun roman”, spune Esterházy, iaraceastã ambivalenþã rãmâne oconstantã a scrisului sãu, undeautoironia rãmâne principalulrefugiu. „Tata nu voia sã semene...cu fiul sãu. Se speria când i senãºtea un copil” (HC 160), dar înacelaºi timp el este un „om cuprincipii”, „care niciodatã, în niciunfel de condiþii, nu ºi-a devoratniciunul dintre copii”. O carte plinãde umor, în care umorul ºi comiculreprezintã mijlocul principal princare figura tatãlui este expiatã ºisalvatã în cele din urmã.Jovialitatea cu care trecem de laun palier la altul, de la cele maitragice la cele mai nostime situaþii,relaxarea cu care Esterházydescrie cele mai complexe voluteale naturii umane sunt remarcabile.Nimic nu existã pe lume,decât pentru a deveni carte!La scurt timp dupã publicareaHarmoniei Caelestis, volum ajunsrepede printre cele maibinevândute romane din literaturamaghiarã, Péter Esterházydepune o cerere la Oficiul Naþionalde Istorie Contemporanã (un felde CNSAS maghiar), pentru avedea dosarul tatãlui sãu.„Pendularea între ficþiune ºi nonficþiune”din Harmonia Caelestisse opreºte brusc în faþa uneicumplite realitãþi în care tatãl„Profaneazã viaþa oamenilor. Omurdãreºte. O aserveºte”,descoperã Tatãl-ca-Iudã. Astfelscrie Ediþie revãzutã, ca oaddendã la Harmonia..., de faptca un roman expiere, ca un romanlacrimã despre tatãl real, despretatãl atât de uman ºi atât deneputincios în faþa istoriei. Pentrucã Esterházy descoperã cudurere cã tatãl sãu, dragul sãutatã, fusese ani de zile informatoral AVO (Poliþia secretã maghiarã).Dupã ce termin, spune autorulcelui mai frumos poem în prozãdespre tatã, n-am sã mai fiu înstare sã scriu cuvântul tatã.Adevãrata deconstrucþie a figuriitatãlui începe abia o datã cudevorarea definitivã a tatãluiconcret.Ediþia revãzutã descrie istoria(„nouã, revãzutã, distrusã,aialaltã”) a unui tatã supusgreºelii, cãzut pradã slãbiciunii, untatã al cãrui destin este scris dinumbrã de cozile de topor ale poliþieipolitice. Volumul este o asumareabsolutã a responsabilitãþii, afaptului cã „toate sufletele îºi aulimitele lor. Cartea se încheie cufraza dureros de adevãratã:„Viaþa tatãlui meu, dovadanemijlocitã (ºi greþoasã) a faptuluicã omul este liber”, dar conþine înea urmãtorul crez: „nimic nuexistã pe lume decât în scopul dea deveni carte”.