Steaua 4_5_ 2009.pmd

28oarecare suspiciune pe pãrintelesãu. Îmi dã impresia de meseriaºbãþos, obsedat de omologare. Maiceva ca un inventator invitat la oemisiune de divertisment. Poatemã înºel. Himerismul îmi estesimpatic pentru altceva – anumepentru încãpãþânarea cu care seopune postmodernismului. Nu cãaº fi fericit cu o artã prea serioasãºi visãtoare. La fel ca în cazuldelirionismului, nici Vasile Baghiunu se referã la specii sau inovaþiistilistice. Libertatea ar fi totalãdacã nu ar exista iritareaprovocatã de parodie ºidemitizare.Manifeste douãmiisteChiar de la începutulManifestului deprimist, GeluVlaºin declarã ritos cã poeziarãmâne „defularea persoanalã aunei trãiri la nivel existenþial”. Cualte cuvinte, nu imitaþie ºi nubagatelizare. Nu manierã, numinimalism. „Scriitura colegializat㔺i „ipocriþii care fabricãpoeme ca ºi cum ar fabrica reþetepentru gospodine” îl scot din minþipe manifestar. ªi are dreptate: dinacest punct de vedere situaþia eralamentabilã atunci, cum este ºiacum. În sfârºit, manifestele începsã aibã nerv ºi sã ia atitudine faþãde contextul cultural. Teoretizãrilepãtimaºe îmi amintesc de zisa luiPascal : „le coeur a ses raisonsque la raison ne connaît pas”.Claritatea incipientã seînnegureazã pe parcurs.Deprimismul primeºte ºi odefiniþie: „un curent literar desprinsdin zona new wave” care „secaracterizeazã prin abordareatematicã a unei realitãþi bazate pesuprimarea conceptului deindividualitate ºi pe încarcerarealui într-un sistem globalizant etc”.Farmecul se cam risipeºte.Limbajul devine preþios,ingineresc. Totuºi, primim indicaþiireferitoare la formã: „dispersiaspaþiilor albe pe toatã suprafaþa”poemului. Nu ne este oferit camodel volumul Atac de panicã allegislatorului, dar este evident cãla el se face trimitere. Acolo,nervozitatea ºi angoasa erausugerate de spaþierea exageratãa cuvintelor. Deprimismul mi separe insuficient explicat. Înconcluzie, nici nu se poate mândricu adepþi notabili.Fracturismul, cel mai agresivmanifest, a fost pus la cale înnoaptea de 10 spre 11 septembrie1998 de Marius Ianuº ºi DumitruCrudu, dupã ce au fost caftiþi pestradã. De aici „fracturile”... Scrisla nervi de cãtre douã victime,manifestul gãseºte cauza primãa caftelii în instituþionalizareaculturii. Falºii marxiºti-anarhiºti,aºa cum se autodefinesc, suntsupãraþi pe lumea care „distrugevalorile spirituale ale umanitãþii”.Aºa cã mai bine o distrug ei.Anarhismul nemilos face loccurând rãfuielii cu colegii debreaslã. Jos poeþii „premianþi”, jos„mafioþii” care folosesc succeseleliterare pentru a obþine sluijbe, josmica-burghezie literarã! Dupãcum se vede, chestii noi...Retorica e mai guralivã caoricând: „Fracturismul nu vaomorî pe nimeni dacã nu enecesar”. Apoi se cautã„prefiguratori” printre poeþii strãini.Se ataºeazã ºi o listuþã cuaderenþi. La zece ani de lalansare, vedem cã ei s-auîmblânzit complet, mai preciss-au culturalizat ºi niciunul nu afãcut vreo nebunie.Remarcabil este cãfracturismul ia poziþie contraoptzeciºtilor, lunediºtilor,textualiºtilor&comp. Aceºtia ar fi„foºti” care nu mai percepautenticitatea cotidianului ºi sefolosesc de un limbaj sofisticat,impenetrabil. Ca ºi himerismul,dar din alte motive, fracturismulcere abolirea postmodernismului.Utopic ºi violent, Ianuºa continuat o vreme pe aceastãcale. Revolta sa a fost perfectîntemeiatã. Ajunge sãdeschidem o antologie depoezie optzecistã ca sã vedemcât de prãfuitã ºi de inauntenticãeste multlãudata liricã acotidianului din acei ani.Supravieþuiesc unele parodii ºimetafore spectaculoase. Foartepuþinã tranzitivitate ºi literalitate,însã.Dar ce este un fracturistmãrturisesc cã nu am ºtiutniciodatã. Îl mai întâlnesc pe Ianuºla diverse întruniri literare. Cumaude o poezie care-i place, odeclarã fracturistã. Ianuº încãîncearcã sã trãiascã aºa cumscrie: tranchilizat ºi naiv pânã lascandal. Un anarhism cu statutsocial în regulã, oriºicât.Utilitarismul lui AdrianUrmanov, aºa egocentric („eusunt poemul utilitar”) ºi cazoncum apare el, a fost unul dintrecele mai moderne manifestelansate dupã 2000. Modern atâtîn scriere, cât ºi în intenþii.Ataºat ca prefaþã la Poemeleutilitare, Pontica, 2003,manifestul ridica probleme deteoria comunicãrii ºi deadvertising. Dacã fracturismulintroducea în „ecuaþiacomunicãrii ºi contextul scrierii,perspectiva receptorului nuinteresa prea mult”. Înconsecinþã, arta utilitaristã vafuncþiona asemenea sloganuluipublicitar, cu scopul imediat dea convinge cititorul. „Convingereaechivaleazã cuimprimarea mesajului înmemoria receptorului. Textulpoetic utilitar nu mai esteliteraturã, aºadar, ci un fel desemnal morse obsesiv. El esteutil receptorului prin uºurinþa cucare se lasã asimilat. Un fel deinoculare poeticã. Poemele dinvolum oferã mostre depersuasiune: fluenþa textului(simplu, declarativ ºi plin decompasiune) este întreruptã deparanteze în care emitentul îºimãrturiseºte empatia faþã defrãmântãrile existenþiale alereceptorului. Tactica publicitarãeste folositã în josul paginii,unde lectorul este îndemnat (totîntre paranteze) sã întoarcãpagina, sã citeascã mai departe.Dincolo de smerenia ºi empatiaprogramate, strãbate tentaþiamanipulãrii. Demersul luiUrmanov este original mai multîn practicã decât în teorie. Dintreconfraþi, Andrei Peniuc apracticat un utilitarism maivitalist ºi mai puþin reþetar lamodul metronomic. Chiar mãîntreb dacã primul utilitarist