Steaua 4_5_ 2009.pmd

Lucian Raicu în re-actualitateBoris Marian48Au trecut puþin peste doi ani dela stingerea din viaþã a criticului,istoricului literar, eseistului LucianRaicu (12 mai 1934-23 noiembrie2006) ºi Editura Hasefer publicã unvolum cu titlul Dincolo de literaturã,o antologie îngrijitã de CarmenMuºat, scriitoare, jurnalistã(conduce revista ObservatorCultural). În general publicaþiile dinRomânia nu l-au rãsfãþat pe acestvaloros om de culturã, plecat în exilîn 1986, cu soþia sa, Sonia Larian(Loewenstein). Este frate cuscriitorul de limbã românã, VirgilDuda aflat în Israel. NormanManea, prietenul sãu, elogiatalentul lui Raicu de a lansa tineretalente, generozitatea sa, gustul ºipasiunea pentru literatura bunã. În1967, avea sã primeascã PremiulUniunii Scriitorilor pentru studiulLiviu Rebreanu. Anul acesta ar fiîmplinit 75 de ani, bibliografia saeste destul de voluminoasã -Structuri literare (1973), Gogol saufantasticul banalitãþii (1974), Criticaformãde viaþã (1976), despreLabiº, despre „practica scrisului”,apoi Printre contemporani, Caleade acces, º.a., iar dupã stabilireala Paris (de unde ºi acum „trimite”scrisori publicate postum laRomânia literarã) a mai publicatJournal en miettes cu EugèneIonesco (1993), Scene, reflecþii,fragmente (1994). În 2004, i-aapãrut la Polirom cartea Calea deacces, care a avut un ecoubinemeritat, în presã. Scrisul luiRaicu „nu este pentru minþi leneºe”,scria un comentator. EugenIonescu îl aprecia la modulsuperlativ, drept primul critic algeneraþiei sale. Despre el au scrisconfraþi din diverse generaþii, ceeace denotã afinitatea pe care a ºtiuts-o trezeascã, valoarea perenã ascrierilor sale – Daniel Cristea-Enache, Alex Stefãnescu, NicolaeManolescu, Matei Cãlinescu,Gabriela Melinescu, IleanaMãlãncioiu, Gabriel Dimisianu º.a.Am fãcut aceastã digresiunebibliograficã pentru cã LucianRaicu nu este bine cunoscut la noi,cum ar merita. “Scrisorile de laParis” sunt niºte bijuterii, numai elei-ar putea asigura lui Raicu un locde seamã în galeria gânditorilorromâni. El nu atacã frontal penimeni, atacã false principii ºidogme, metehne omeneºti, literare.Viaþa Româneascã i-a publicat timpde mai mulþi ani Jurnalul în fãrâmecu Eugen Ionescu ºi Scene,reflecþii, fragmente, o desfãtarepentru cititor ºi o înnobilare arevistei.Volumul de faþã cuprinde unArgument semnat de CarmenMuºat ºi patru studii ale lui LucianRaicu – Dincolo de literaturã (dinStructuri literare – 1973), Critica –formã de viaþã – 1976, Reflecþiiasupra practicii scrisului –1978 ºiScene din romanul literaturii –1985, toate completate cucomentarii ale îngrijitorului ediþiei.„Adevãrata literaturã totdeaunatinde sã fie mai mult decâtliteraturã”. Dacã am adãuga ºifaptul cã literatura este ceva maimult decât viaþa, atunci afirmaþia luiRaicu este chiar ºocantã. Citatuleste din prima carte publicatã decritic. „Critica nu are trecut, nu areviitor, nici nostalgii, nici speranþe, eanu lasã umbre, ea nu spunealtceva decât spune”, scrie cuoarecare sarcasm ºi scepticism,adãugând – „Critica disparefulgerãtor de o eroicã obosealã”.Criticii ar trebui sã reflectezeasupra posibilei ingratitudini asoartei, deºi unii se considerã dejademiurgi, creatori de... scriitori, saudemolatori imbatabili. ªi totuºi –„Obiectivitatea în criticã înseamnãputere de a trãi... Obiectivitateareprezintã o acceptare cordialã adiversitãþii”. Se emite aici onormã de lucru pentru orice criticcare se ia în serios, dar, ca ºi înalte discipline, mulþi îºi dau cupãrerea, puþini îºi fac datoriaînaltului profesionalism. Critica –formã de viaþã (Editura CarteaRomâneascã”-1976) este uncredo demn de urmat. Raicudezvãluie labirintul relaþiilor critic –autor de literaturã, complexitateaacceptãrii reciproce, o chemare laun fair-play obligatoriu pentrunormalitatea vieþii literare. În studiulPractica scrisului ºi experienþalecturii (Ed. CR – 1978) este citatBlaga cu versurile – „Sapã, frate,sapã, sapã/ pânã când vei da deapã/...zodii sunt ºi jos, sub þarã/ fãlenumai sã rãsarã/ sapã numai,sapã, sapã/ pânã dai de stele-napã”. Îndemnul poetului seadreseazã aici, în egalã mãsurã ºicriticului ºi lectorului fãrã veleitãþide critic. În demersurile sale, Raicurecurge la exemple ilustre – AndréGide, Rebreanu, alte numeroasenume de moderni ºi de clasici. Ovastã culturã îi asigurã criticuluifundamentul unor judecãþi devaloare. El este un bun discipol allui Tudor Vianu, fãrã a-ºi face untitlu de glorie din aceastãdescendenþã. Arderea cãrþilor luiThomas Mann în Germanianazistã, ale lui Sadoveanu, înRomânia, de cãtre legionari, esteexplicatã prin furia cu careanalfabeþii distrug frumosul, aºacum barbarii, cândva, distrugeauRoma. Agresivitatea nu are unnumai un substrat politic sau rasial,ea izvoreºte din ignoranþã ºiinsatisfacþie oarbã. Din ultimulstudiu citãm – „Literatura seînvecineazã la un capãt cubanalitatea ºi la celãlalt cuartificialitatea” ...perfect adevãrat,sunt cele douã mari riscuri alemeseriei de scriitor. Iar desprecriticã – „Dragoste cu sila ºi criticã,tot cu sila, nu merg”. Lucian Raicua fost un mare critic, iarînþelepciunea sa, în alte vremuril-ar fi condus pe treptele marilormoraliºti, în sensul profetic.Mulþumim doamnei Muºat ºi EdituriiHasefer pentru aceastã valorificareºi aºteptãm celelate scrieri lãsatede bunul ºi pasionatul lector sãaparã în aceeaºi formã elevatã.