Steaua 4_5_ 2009.pmd

42UNGHIURI ªI ANTINOMIIIntroducere înSECOND LIFEMarius ConkanLumea postmodernã are încentrul ei o fiinþã care ºi-a pierdutcentralitatea, care nu mai vizeazão restructurare identitarã,definindu-se drept un subiectschizoid ºi scindat. Omului modern(care râvnea sã-ºi construiascã oidentitate unicã) i-a luat locul fiinþapolitropicã, postmodernã, care nurealizeazã un demers teleologic îna-ºi coagula identitatea în jurulunor nuclei ordonatori, ci „sedeschide inevitabil spre cele maidiverse dimensiuni ce îiconfigureazã personalitãþimultiple” (Corin Braga, Concepteºi metode în cercetareaimaginarului, 2007). Dincolo însãde simpla sesizare a acestei stãride fapt, ceea ce propun estedelimitarea spaþiilor „virtuale” (unsoi de cyber-spaþii) în care fiinþapolicronicã se aflã concomitent ºicare converg în ceea ce voi numidrept second life.Înainte însã de a încerca sãdefinesc în ce constã conceptulde second life, voi dezvolta câtevaidei care stau la baza structurãriiacestuia ºi care derivã din teoriadespre fantastic a lui TzvetanTodorov. În studiul sãu exhaustivdespre literatura fantasticã(Introducere în literaturafantasticã, 1973), Todorovcircumscrie douã subgenuri alefantasticului: straniul (care senaºte prin aplicarea – de cãtrepersonaj – a unei grileinterpretative raþionale asupraelementelor supranaturale,infiltrate în imaginar) ºimiraculosul (care este înfãptuitprin acceptarea supranaturaluluica posibil de cãtre personaj).Todorov precizeazã cã, în vremece fantasticul este configurat înprezent (atâta timp cât dureazãincertitudinea ori îndoialapersonajului), miraculosul (care,de altfel, ne intereseazã în aceststudiu) este proiectat în viitor.Miraculosul, ca subgen alfantasticului, suportã deasemenea douã delimitãri:fantasticul miraculos ºi miraculosulpur. În vreme ce fantasticulmiraculos este configurat prinacceptarea supranaturalului ºi prinlipsa unei interpretãri raþionale aacestuia, miraculosul pur secristalizeazã ca aderare lasupranatural atât a personajului,cât ºi a cititorului. Todorov nuanalizeazã însã conjuncþiile carese întreþes atunci când personajulºi cititorul sunt integraþi ºi aderã lasupranatural, ºi anume ce sepetrece dincolo de acestãaderenþã (fapt care nu poate fiexplicat decât prin conceptul desecond life). Completând teoria luiTodorov, voi oferi urmãtoareadefiniþie pentru second life, pe careo voi analiza ulterior pe cele douãsegmente ale sale:Second life este dimensiuneacare succedefantasticul miraculos ºimiraculosul pur, instituindu-sedincolo de ºidinspre lumea textului,cãtre ºi în cititor.1. dimensiunea care succedefantasticul miraculos ºimiraculosul pur:Având în vedere faptul cãmiraculosul este proiectat în viitor,second life se poate coagula doardupã strãbaterea aproapevisceralã a acestuia (fie cã e vorbade fantastic miraculos ori demiraculos pur), adicã secontureazã treptat prinparcurgerea unui traiect iniþiaticde cãtre personaj ºi cititor. Asuccede înseamnã aici a seconstrui dupã, dincolo de.2. instituindu-se dincolode ºi dinspre lumea textului,cãtre ºi în cititor:Aceastã instituire vizeazã, înfond, o construcþie second life cavirtualitate, dincolo de universulimaginar ºi totodatã în conºtiinþapersonajului pe care acel universîl conþine (de unde acest dincolode ºi dinspre lumea textului).Apoi, are loc translaþia second lifeîn conºtiinþa cititorului care va fiintegrat în imaginarul miraculos ºicare, în acelaºi timp, poate optapentru o detaºare de lumeatextului. Unor personaje politropiceºi policronice le va corespundeun cititor scindat între douãdimensiuni. Meritã pomenitã aiciconvingerea unor teoreticienipostmoderni, conform cãreia rolulfundamental al imaginaþiei esteacela de a transpune „personalitãþiledistincte pe care lecreãm în noi înºine” (Corin Braga,Concepte ºi metode în cercetareaimaginarului, 2007).Una din chestiunile-cheie cuprivire la second life este aceea dea preciza care sunt etapele decoagulare în cititor a celeilaltedimensiuni? Rãspunsul estesimplu, dar meritã o analizãdetaliatã. E indiscutabil faptul cãomul postmodern a devenitactantul ºi receptorul unuispectacol de dezvrãjire a lumii.Resorturile acestei dezvrãjiritrebuie cãutate tocmai înalienarea de sine ºi în spargereacentrului, care transpundegenerarea fiinþei în obiect.Dezvrãjirea s-a acutizat mai alesîn universul mundan ºi în literaturaultimelor decenii, constituind unproces inerent societãþii actuale,însã nu neapãrat condamnabil.Oamenii supuºi dezvrãjirii suntrareori iniþiatorii unei contrareacþii,atitudinea de aderenþã la acestproces fiind aproape generalã.Cititorului postmodern îi parvinepartea lui de dezvrãjire, însãpentru el existã, din fericire,posibilitatea unei salvãri prinsecond life. În contact cufantasticul miraculos ºi miraculosulpur, cititorul trãieºte mai întâi ouimire (de tip cathartic), aceastareprezentând prima etapã apãtrunderii în second life ºi primulmoment de extirpare a dezvrãjirii.Gestul uimirii este unulfundamental, fãrã el demersulinstituirii second life ar fi imposibil.Uimirea presupune, în primul rând,lipsa tãgãduirii/îndoielii în faþa