Norman Maneasau exilul internsi extern,Mara Magda Maftei24Norman Manea publicã laEditura Polirom în 2008Sertarele exilului. Dialog cuLeon Volovici, sau istoria unuievreu care a suportat exilulintern în propria þarãcomunistã ºi pe cel externgraniþelor României, dupãplecarea sa din þarã. NormanManea a suferit de douã ori,pentru cã s-a nãscut evreu ºipentru cã a trãit în Româniacomunistã. Antisemitismul aexistat pretutindeni ºi avem tottimpul senzaþia cã aceastã urãare rãdãcini religioase. Dinacest punct de vedere, lumease împarte în douã: antisemiþiºi indiferenþi. Totul e precar,dar antisemitismul face partedin acele resentimente puternicepe care nici cea maicumplitã ciumã nu le-ar puteaºterge de pe faþa pãmântului:„...oricâte suferinþe ar provoca,rãmâne o provocare jalnicã”,scrie Norman Manea ºi trebuiesã-l credem. Dacã noi, ceilalþi,în majoritate, ne trezim înfiecare zi cufundaþi în propriileprobleme, evreii au deînfruntat, la propriu ºi la figurat,ºi teama cã s-au nãscut evrei.Dispute pe care o lumelimpede ºi logicã nu le-arputea înþelege. Urãºti pentrucã ai o motivaþie, ºi aceastãmotivaþie a fost creatã istoricde cãtre naþional-socialismulnazist, iar religios de cãtre unIuda care ºi-a trãdat maestrul.Existã însã ºi cauzeeconomice, evreii ºtiu sã facãnegoþ, sunt produsul parcãfiresc al capitalismului, iar înRomânia capitalismul a fostnaturalizat de cãtre evreiiînsiºi în perioada interbelicã,dacã ar fi sã le dãm crezare,ºi trebuie, unor autori precumªt. Zeletin sau Keyserling.Apoi evreii au abuzat, iarstarea lor de prosperitate nus-a acomodat prea bine cumizeria românilor, care auprofitat de contextul europeanantisemit pentru a le reclamaacestora apetenþe economiceºi istorice exagerate. Cinevatrebuia sã fie de vinã. Pentruo perioadã au fost evreii. Darromânii sunt în general unpopor pasiv, cuminte, incapabilde resentimente rasiale. Doarimpulsurile „exterioare” îi potprovoca, aþâþa. În rest,nealimentaþi, dorm liniºtiþi înneajunsurile lor, dupã cumremarcã ºi Norman Manea învolumul sãu de dialoguri cuLeon Volovici: „mi se pãreaindecent, în contextul anilor 80,sã te plângi de antisemitism,când totul era în jur un dezastru”.Când evreii fãceau coadã pentrudepunerea actelor de emigrareîn Israel, Norman Manea refuzãsã plece. El se simte mai multscriitor decât evreu, dupãpropriile sale declaraþii, unscriitor român, care a muncitmult ºi a avut un destincomplicat într-o Românieslugarnicã în faþa oricãreistãpâniri a momentului.Intelectualii români de laSãptâmâna, Luceafãrul sauFlacãra, oportuniºtii epocii, nuaveau cum sã vadã cu ochibuni un scriitor evreu.Trebuiau sã loveascã pentrucã doar aºa îºi dovedeaufidelitatea faþã de sistem.Când în sfârºit a hotãrât sãemigreze din România, spresfârºitul perioadei comuniste,din vremurile pe care nimeninu le mai suporta ºi nu le maicredea sfârºite, plecarea îidistruge „echilibrul fragil”.Ajunge mai întâi în Germania.„Germania....e legatã definitivde destinul evreiesc. Nicinemþii nu vor scãpa vreodatã,nici noi (sublinierea neaparþine), de acest nod, înpiatrã. La Berlin, un an, în 87,nu am putut evita trecutul.Pentru nemþi, eram un evreuromân care a fost deportat”.Nu sunt de acord cu aceastãurã structuralã împotrivaevreilor, pe care Manea oalocã caracterului românilor.Românii voiau ºi vor sãmãnânce; dacã Ceauºescu learfi dat de mâncare, nicio
agenþie secretã nu i-ar fi pututscoate în stradã! Nu sunt niciantisemiþi prin structurã ºi nicicapabili sã acumuleze resentimente.Un popor blajin, fãrãmari salturi istorice.Exilul geografic nu i-a aduseliberarea ºi mulþumirea pecare o aºtepta. Parcã tot maiconfortabile erau vremuriledin România, când deodatã,surprizã mare, la colþ destradã, se vindeau portocale!În 1982, Norman Manea aveadeja patruzeci ºi ºase de ani!Mulþi pentru cineva care vreasã se facã cunoscut în viaþã,mulþi pentru oricine într-unfinal. O bãtrâneþe încã tânãrã,dar accentuatã de depresianeputinþei de a fi liber, de a numai suferi, de a realiza ceeace ºi-a propus. Nu pãrul carecade deranjeazã, ci obosealade a înfrunta zi de ziimposibilul, nerealizabilul,proiecþia unui viitor al cãruicapãt nu reuºeºti sã-l veziniciodatã. Lipsa certitudiniidistruge neuronii! „Prelungitãadolescenþã, un soi depuerilitate obositã ºi delicatã......Pãrul s-a tot rãrit, cãlcâieles-au îngroºat. Au sporitoboseala, descurajarea, inimaºi mintea dau semnaleîncurcate. Se insinueazã totmai acut gândul abandonuluisau al evadãrii din fundãturaîn care nimic nu mai esteposibil”. În 1981, interviul luiManea din Familia, în careataca naþionalismul regimuluiºi a foarte mulþi intelectualiromâni, a provocat numeroasereacþii negative. Politicanaþionalistã a lui Ceauºescunu era singularã în peisajulvremii ºi nici al celui istoricromânesc. O astfel de îndeletnicirea fost instrumentatãde-a lungul multor veacuri,tocmai pentru a ne protejaîmpotriva veºnicilor ocupaþii,la propriu, cu armata în þarã ºipuºca la tâmplã, sau indirect,mai nou, prin impunerea unorpolitici ce trebuie neapãraturmate pentru binele generalal Europei! De fapt, chiarManea scrie la un momentdat cã naþionalismul luiCeauºescu nu era chiar atâtde dramatic, ustura foartemult manifestarea lui directã,cea a foamei indusã deobnubilaþiile lui Ceauºescu,care prin încãpãþânarea luide a obþine independenþaeconomicã a supãrat ºi maimult Occidentul. Comunismulstânjenea capitalismul dinVest pentru cã-i interziceaacestuia accesul pe o piaþãflãmândã, numai bunã deexploatat ºi de alimentat cusurplus de produse. Nuideologia în sine deranja ºinici foamea celor mulþi. Oistorie care fericeºte pe toatãlumea e greu de imaginat. Nicinaþionalismul românesc nuera atât de acerb, dar niciantisemitismul curent: „înciuda politicii naþionaliste totmai evidente a regimuluiCeauºescu, cu ciclice jeturi antisemite,comunitatea evreiascãpãrea ºi chiar era, iatã,«privile-giatã ...Un privilegiuobþinut prin complicate strategiide supunere ºi legitimarepublicã a sloganurilor «socialiste»– cu atât mai ridicolã,cu cât venea din partea unortribuni în haine religioase”.Manea provine dintr-ofamilie unde credinþa durea.El a încercat sã deghizeze înceea ce a scris aceastãmoralã a credinþei, aceastãvinã, aceastã teamã ºi povarãpe care nu vroia sã ºtie nimenicã o poartã în permanenþã.Doreºte sã fie judecat prinintermediul a ceea ce a fãcut,creat, nu a ceea ce i s-a dat lanaºtere, adicã o origineîncãrcatã biblic ºi social.Evreii sunt mai calmi însuferinþa lor, mai obiºnuiþi são accepte, pentru ei primeazãviaþa în sine, viaþa de zi cu ziºi nu idealul unei vieþi împlinitedin punct de vedere social,adicã viaþa unui creºtin tipiccare se strãduieºte sã câºtigepremiile umanitãþii.25
- Page 1 and 2: evistã lunarã editatã de Uniunea
- Page 3 and 4: EDITORIALPrimavara parizianaAdrian
- Page 5 and 6: Academie, ºi care sunã astfel:“
- Page 7 and 8: Istoria criticã a literaturii rom
- Page 9 and 10: oricui ascultã vocile din exterior
- Page 11 and 12: omânã” (p. 1394). În Istoriacr
- Page 13 and 14: privitoare la un subiect îl conduc
- Page 15 and 16: picioarele pe pãmânt ori cu capul
- Page 17 and 18: Oricum, toate aceste greºeli nusî
- Page 19 and 20: CENTENARCONSTANTIN NOICADespremoart
- Page 21 and 22: convins “cã egiptenii aveau pede
- Page 23: ca ºi romanticul (ne referim la op
- Page 27 and 28: Manifeste literare nouãzecisteDeli
- Page 29 and 30: avant la lettre nu a fost DimitrieB
- Page 31 and 32: Alexandru JurcanTRECUTUL APRINSMi-a
- Page 33 and 34: Dincolo de totalitarismComunismul
- Page 35 and 36: tehnic de efect al romanului, relua
- Page 37 and 38: CONFLUENÞEExista un scriitor.Îl i
- Page 39 and 40: ealitatea este opresivã.Esterházy
- Page 41 and 42: Adrian Bodnaru(n. 4 octombrie 1969,
- Page 43 and 44: miraculosului. Ulterior, cititoruls
- Page 45 and 46: faptul cã subiectul visului vascã
- Page 47 and 48: ªtefan Bolearumoarenu mi-e teamã
- Page 49 and 50: Ioan MuºleaText.110Abia într-un t
- Page 51 and 52: De-abia apoi arta ºi voceaumanã.C
- Page 53 and 54: Încã de la început (dincopilãri
- Page 55 and 56: ai-iii, ee-ii, ae-ai-ae ei ai oo oc
- Page 57 and 58: semãna niciodatã cu aceea pecare
- Page 59 and 60: J. -M. T: Poetul este aici, peaceas
- Page 61 and 62: Aniversãri culturale ºi pedagogic
- Page 63 and 64: este în tocmai o piesã la limitad
- Page 65 and 66: fapt infuzia principiului dupã car
- Page 67 and 68: gândire. E drept, se ºi gloseazã
- Page 69 and 70: Despre învatamântul,medical româ
- Page 71 and 72: formaþia mea de medic, dar nuam av
- Page 73 and 74: Clinica V Medicalã, condusãde Pro
- Page 75 and 76:
Urgenþã modern? Vã rãspundtot e
- Page 77 and 78:
trebui sã aibã salariile cele mai
- Page 79 and 80:
stupefiantã, grotescã ºi deseori
- Page 81 and 82:
CRONICA LITERARÃPovestasulamoros ,
- Page 83 and 84:
înlocuieºte mijloacele mai variat
- Page 85 and 86:
de naraþiune, aº fi jurat cã þi
- Page 87 and 88:
schimbãrile vremii, dar, fãrã ca
- Page 89 and 90:
Scrisori inediteIntelectuali român
- Page 91 and 92:
momentul a trecut, timpul s’acons
- Page 93 and 94:
CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃ
- Page 95 and 96:
punþi se concretizeazã în diluþ
- Page 97 and 98:
unei zone tendenþios mitologizate,
- Page 99 and 100:
anamnesis fervent încercarea derep
- Page 101 and 102:
Lumea Nouã, Paradisul, nativii,cã
- Page 103 and 104:
lirismului practicat de NicolaeDrã
- Page 105 and 106:
amintirea ce nu se vreareordonatã
- Page 107 and 108:
Locurile ca locurile, darpersonajel
- Page 109 and 110:
Cardinalul Iuliu Hossu -pilda de st
- Page 111 and 112:
Steaua, la un nou ceas aniversar(ur
- Page 113 and 114:
Arta lui Silviu OravitzanContext es
- Page 115 and 116:
ãspundã într-o manierã tranºan
- Page 117 and 118:
homo religiosus se datoreazãprofun
- Page 119 and 120:
muleazã astfel impresia avutã în
- Page 121 and 122:
mobilitate interpretativã remarcab
- Page 123 and 124:
fanfarei, ba la stânga, ba ladreap
- Page 125 and 126:
caricaturaPAVEL CONSTANTIN125
- Page 127 and 128:
România: În 1880 sosea înBrazili