Steaua 4_5_ 2009.pmd

46Ocurenþele onirice ale friciiîn afara sistemului penitenciarCoºmarul, ca experienþãoniricã post-concentraþionarã, seleagã indisolubil de experienþatraumaticã a fostului deþinutpolitic, ca manifestare recurentãa fricii ºi durerii experimentate înspaþiul concentraþionar. Memoriaredã în registrul oniricexperienþele cele mai marcanteale suferinþei din spaþiulconcentraþionar, astfel încâtcoºmarurile cu conþinutrememorativ ale detenþiei au caobiect determinant arestãrile,ancheta sau traumele suferite întimpul unor momente extreme demanifestare a terorii de cãtreaparatul de represiune, cum ar fi,bunãoara, reeducarea de laPiteºti. În cazul deþinutilor careau trecut prin procesele dereeducare de la Piteºti, intervinechiar dificultatea de a discerneîntre coºmaresc ca plan alrealitãþii ºi realitatea însãºi (AurelViºovan, Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu, pentru ce M-aipãrãsit?, p. 73).Sicã Haiduc trãieºte ºi înprezent sincopele somnuluiagitat ºi ale emoþiilor negative dinînchisoare. La cea mai micãmiºcare, fostul deþinut politic setrezeºte ºi încearcã sã determinenatura zgomotului. “Cum sã aisomnu’ liniºtit? O intrat în sângeleomului, fãrã sã vrea. Imediat, laorice zgomot, tresãreai. ªiacuma, eu, domnule, dacã eudorm, dumitale deschizi uºa aia,eu imediat întreb: care-i acolo?”ªi Bucur Braºoveanuretrãieºte în cadrul deselor salecoºmaruri, printr-un fel decenestezie retrospectivã,suferinþele prin care a trecut încadrul anchetelor: “Chiar ºi azi,la 54 de ani de la ancheteleturbate din 1948 de laSecuritatea din Rahova,Bucureºti, unde, timp de 186 dezile, 186 de nopti am fost torturatîn mod sãlbatic, nopþile mele suntnopþi de coºmar… rar noapte sãnu mã visez arestat, torturat,omorât… durerea oaselorzdrobite, durerea tãlpilordiscarnate ºi a unghiilor zmulseatunci, acolo, mã vor însoþi pânãîn mormânt!” (Bucur Braºoveanuapud Alexandru Mihalcea, Oviaþã sub semnul Crucii, înMemoria, 50, p. 78)ªtefan Domocoº a avut dupãeliberare numeroase coºmaruridespre reeducarea prin care atrecut la Gherla. Deºi imediatdupã întoarcere „frica eraextraordinar de mare”, fiindgeneratã de ameninþarea uneiposibile reîncarcerãri, pe parcursaceasta s-a mai diminuat.Intervievatul a mãrturisit însã cãnu existã nici o zi în care sã nu îltulbure amintirea reeducãrii ºivisele care îi readuc în memorie„momentele de groazã”. „Eramca un nebun tot timpul. Îmi erafricã ºi de umbra mea. Aveam ostare de nervi extraordinarã, desurescitare de asta puternicã. ªiacuma am rãmas foarte nervosdin cauza asta. Eu iaumedicamente. ªi acum, înaintede a veni dumneavoastrã am luatun Distonocalm ºi zilnic iaumedicamente din astea. Demulte ori, pur ºi simplu nu mãrecunosc. ªi io-s vinovat pentruasta?” (ªtefan Domocoº,intervievat de Dinu Gherman)Ion ªtefan mãrturiseºte cãarestãrile îi reveneau obsesivsub formã de vise (“îmi visammereu arestãrile”), în plus,neliniºtile zilnice cu privire laposibilitatea exmatriculãrii dincauza condamnãrilor politiceþinute sub tãcere, au vivificat ospaimã nocturnã permanentã:“Acum s-a adãugat ºi coºmarulexmatriculãrii din liceul dinRoºiorii de Vede, din care mãtrezeam aproape în fiecarenoapte îngrozit! Am trãit acestcoºmar noapte de noapte, pânãîn decembrie 1989, când amcrezut cã am scãpat de calvarulcomunist”. (Ion ªtefan,Închisoarea de afarã, în Memoria,58-59, p. 108)Coºmarurile ºi visele generatede mecanismele psihice ale friciiapar în memoria colectivã demulte ori în contexte difuze,contagioase, la graniþa dintrerealitate ºi imaginaþie (CornelJurju, Cosmin Budeancã, op. cit.,pp. 49-50). Ana Neag relateazãdespre întâlnirea cu Teodorªuºman, conducãtorul unui grupde partizani din Munþii Apuseni,în clipele premergãtoare uneisalvatoare sinucideri, preferabilãarestãrii de cãtre Securitate, întermenii unei interferenþepremonitorii între registrul oniricºi cel ontologic. Nu în ultimulrând, ambiguitatea sensuluimarturiei este amplificatã ºi dedesfãºurarea intempestivã ºiprevestitoare a naturii. “O fost uncontrol noaptea. Sã apucaseãºtia din sat sã controleze pã lacase sã vadã dacã nu cumva i-or prinde. Fusã o furtunã, o neauãmare ºi m-am visat cã mã duc lapoiatã, la vitele noastre ºi-l vãdacolo pe ªuºman, stând, þânândde poartã. ªi zâc: Da’ de ce staiacoale? M-o pedepsit ãºtia,zâce. O zâs în vis. Io, când mãscol, mã ºi duc [sã vãd dacã]visu’ meu spune drept…[ªuºman - n.n.] era în pod. Staîn gura podului, aplecat, ºi sãuita. O început sã plângã ºi zâce:Nu te teme dragã. Amu nu prepot cã îi bai… Io zâc: Ce-o sãfaci? Am venit sã mã puºc. […]Du-te unde þi-o ajuta D-zeu! Da`unde sã mã duc…? M-aº ducela gardu’ meu, da’ mã tem cã mãprind. Du-te unde-þi ajutã D-zeu,da’ te du. Sã mã bag sub fân?Ba nu, io zâc, ca or þâpa tot fânu’din pod sã te afle. (sublinieri întext) Stete noaptea, stete zua.[…] O zâs cã nu mai are cum sãtrãiascã. I-o fost spãrietãSecuritatea” (Ibidem).Activitatea oniricã redatã înmemorialistica de detenþie oferãîn sine o importantã mãrturiedespre prezenþa fizicã ºi psihicãa fricii, condensatã de memoriaindividualã la frontiera stãrii deveghe cu visul. Alãturi deexperienþa “diurnã” a suferinþei,experienþa oniricã reconstituie lanivelul “esenþial” al procesãriipsihice, îndurarea ºi contagiuneafricii dincolo de cadrele spaþiotemporaleale detenþiei.