Steaua 4_5_ 2009.pmd

38fi atât de necruþãtoare”) ºi care,în acelaºi timp, încearcã sãpãstreze aparenþele „eticiisocialiste”. Aºa se întâmplã cusecuriºtii „puºi pe giugiulealã” saucu un miliþian din comunism care,„dintr-un motiv ºtiut numai de el,ºi-a sãrutat bulanul”. Frivolitatea(nu doar esteticã) a comunismuluiconstã tocmai în ruptura (evidentãdoar pentru ochiul format) dintreceea ce este cu adevãrat ºiaparenþe (Aici doar aparenþã-iexistenþa).Puþinã curvãsãrie... este o istorieparodicã a efectelor comunismuluiasupra oamenilor, respectiv odescriere clinicã a modului cumoamenii îºi pierd conºtiinþa.Laºitatea ºi autocenzura, frica ºiduplicitatea, toate aratã cum„neîncrederea devenise a douanaturã a comuniºtilor în vremurilegrele”. Aici, în comunismul „degulaº” al lui Kadar chiar ºi trimiterilela Lenin sunt „frivole”. Intrarea friciiîn oase din democraþia care seface „pe bancheta din spate a uneiPobeda” este demonstratã prinmurdãria generalizatã în care sescufundaserã indivizii. „Jegul carene împresoarã nici mãcar nu are uncaracter intim, domestic” (Un strop,p. 183, Humanitas, 2007).Prin acest tip de comunismcirculã numai: „Trabanturile roºii casângele”, care „gonesc în doi timpiucigaºi” (Un strop..., p 192).Trabantul este la Esterházy oexpresie a pornografiei profundespecifice comunismului, de altfelvolumul începe cu un citat dinManualul de folosinþã al celebruluiautomobil redegist: „Trabantul seþine excepþional de bine pe drum ºiaccelereazã de minune (întocmaica ºi comunismul!); cu toateacestea, el nu trebuie folositimprudent ºi iresponsabil” de cãtre„conducãtorii auto”. De ce esteregimul comunist „pornografic”?Pentru cã însãºi structura luiconduce la vulgaritate, estepornografia unei ideologii în carepromiscuitatea consta înconvieþuirea minciunii ºi a trãdãrii,cu falsitatea ºi cu ipocrizia.Comunismul pe care îl descrieEsterházy are în fundal imagineascãldatã în luminã a Angyalföldului(Tãrâmul îngerilor), cartierulmuncitoresc al Budapestei, loculunde au loc multe din povestirile dincomunism ale lui Esterházy. Elesunt doar aparent îmbibate de unerotism vulgar, sexualitatea ºilimbajul imund fiind expresii alefalsitãþii generalizate ºi o manifestarea degradãrii trupeºti ºisufleteºti a oamenilor.„Într-o þarã ca asta, în care,eufemistic vorbind, nu-mi potpermite orice, mã descurc multmai bine, ºi nu spun asta ca sãmã plâng, dacã trãiesc, învãþ ºimuncesc la modul socialist”,spune, glumind autorul. De faptfragmentele de prozã pe care lecoleazã autorul sunt anecdotice,unde anecdota, considerãEsterházy, este o glumã istoricã,iar comunismul, am putea adãuga,este ºi el o glumã (proastã) aistoriei. Unul dintre personajelescoase parcã din bancurile cuBulã este însuºi fostul lidercomunist al Ungariei, MátyásRákosi. Epoca Rákosi, a lideruluibrunet cu „capul ca o bilã”, începedin cauza unei femei („Ceea cedovedeºte cã miresele-scoioase!”). Sau scena cu „duduia„devotatã trup ºi suflet miºcãriimuncitoreºti” care, frigidã fiind,aleargã la tovarãºul Rákosicerându-i sã îi redea „curajul”.Maestru al limbajului ºi aljocurilor de cuvinte, unele dintreele intraductibile în altã limbãdecât în maghiarã, Esterházydescrie scenele ºi episoadele încele mai mici nuanþe lingvistice ºinarative. De exemplu, la primireaveºtii cã a murit Stalin: „A muritiubitul nostru conducãtor, fãclia ºilancea noastrã... cineva bateîncetiºor în ceaºca de cafea ºispune cu glasul stins... Chelner,ºampanie” (Un strop..., p. 101).Acelaºi mecanism al umorului îlgãsim în Harmonia Caelestis,propoziþia 162, unde la moartealui Stalin un unchi spune: „ªi-a datochii peste cap, capul”;traducerea Aneimaria Popîncearcã sã pãstreze jocul decuvinte, dar în maghiarã aliteraþiaszem ºi szemet presupune oofensã, o jignire la adresa mareluiTãtuc de la Rãsãrit.O altã sursã a pornografieiconstã tocmai în falsitatea ºiipocrizia sistemului, în minciunageneralizatã prin care indiviziisunt expuºi violenþei (fizice, darmai ales psihice) a Puterii, violuluicontinuu asupra intimitãþii ºi vieþiiprivate. Pornografia regimuluicomunist vine din faptul cã totulîn privinþa lui este o minciunã,democraþia fiind de fapt„democraþia popularã” care, înfond, nu mai este nicio democraþie;economia socialistãeste o formã de furtiºaggeneralizat, sub controlul uneielite perverse; revoluþia ºi ea a fosttransformatã într-un cuvânt golitde semnificaþii.La urma urmei nu doar epocalui Kadar este aici descrisã însensul sãu pornografic. TovarãºulRákosi apare (figurã similarã luiGheorghiu Dej, dar ºi lui WalterUlbricht sau Vulko Cervenkov) înmici contexte pornografice(aparent benigne), care contureazãmarele context vulgarºi odios (malign) al comunismuluiîn ansamblul sãu. Umilinþa ºiumilirea continuã ºi cotidianã,prezentate în aparent mãrunteledetalii ale interacþiunii sexualeîntre „tovarãºi”, aluzii ºisubterfugii, standardele dubleºi dublul sens al reacþiilor ºi almanifestãrilor cotidiene, toateacestea descriu „curvãsãriamaghiarã” (echivalentã cucurviºagul comunismului), spaþiul(livresc ºi proletar) în carecoexistã sexualitatea ºi politica,ambii termeni interºanjabili.„Împrejurãrile pornografice” careau constituit impunereacomunismului sunt date deesenþa pornografiei ca absenþã aalegerii, a opþiunii, ca lipsã aadevãrului ºi ca disimularecontinuã – toate fiind forme alepierderii de sine.Cu toate acestea relaþia luiEsterházy cu comunismul esteaceea a unui „ironic amuzat”,asemenea lui Calvino. Dupãformula lui Thomas Mann, ironialui Esterházy trebuie vãzutã ca oformã de obiectivitate, ca un mijlocde a concretiza impalpabilul ºi dea ne elibera din captivitateamemoriilor trecutului. Dar„obiectivitatea ironicã” nu este oformã de detaºare, dimpotrivã, eareprezintã o declaraþie personalãa influenþei negative a memoriei,o recunoaºtere a faptului cã