Steaua 4_5_ 2009.pmd

30„Vrem o poezie cotidianã, darautenticã”. Revoluþionarii strângrândurile în jurul viitoarei revisteBastion. Ca membri îi avem peMonica Pop, Dumitru MirceaBuda, ªtefan Roman ºi LaurenþiuBlaga. Sincer sã fiu, nu înþelegexact ce vor turniºtii. Cã luptãîmpotriva provincialismului esalutar. De ce însã o poezie artrata despre cotidian, dar nu ar fiautenticã, asta nu ni se explicã.Am vagi bãnuieli cã se facînvechite distincþii între poeziaînaltã ºi cea joasã, ceea ce n-ar fiîmbucurãtor deloc. Din nou unmanifest bãtãios, dar lipsit deporþiunea programaticã, în care sãse descrie modalitatea concretãde a scrie poezie. Niciun posibilmodel nu este oferit. Putem credece vrem.Un manifest simpatic este NU-NU-ismul (2006), subintitulat „artãcomunalã”. Adrian Grauenfelsînþelege prin nunuism o „formã degândire post-dadaistã, deschisãiubitorilor de absurd ºi hedonismmental”. Aº zice cã e foarte puþin„post” în aceastã teoretizare ºi multdada. Ne sunt dezvãluiþi membrii:Mihaela Visalon, Hanna Segal, InaVoievozeanu, Adina Batir etc.Refuzat este doar Emil Cioran. Nuºtim de ce. Metoda NUNU: „NimicNU se petrece în afara cuvintelor”,de unde ºi corolarul: „Ceea ce NUpoate fii (sic!) scris, nu existã”. Cemai reþin: oroarea de tehnologie,deschiderea faþã de experimentulbizar, fuga de trivial ºi sincopa, antielitismul.Ni se oferã ºi mostrepoetice ale aderenþilor. Aºa epigoniccum este el ºi mai degrabã parodicbufon,NUNU-ismul îndeplineºtecondiþiile de existenþã ale unuimanifest literar. Neo-avangardismulacesta nu s-a dovedit foarte prolific.Un reprezentant notabil al acesteidirecþii ar fi putut fi Mugur Grosu,care cred cã nici nu a auzit deNunuism.Manifeste vesele ori pseudomanifesteRecenzând volumul de poeziial lui Ion Maria, Balene zburând,Editura Patmos, 2002, TudorNegoescu vorbeºte despremanifestul sufletismului.Armãtura „teoreticã” este constituitãdin versuri incluse în volum.Mai întâi notez latura cvasireligioasã:„poezia este forma mea/de ascezã ºi rugãciune/prin ea mãapropii ºi/mã îndepãrtez deDumnezeu”. Mai importantã decâtsupunerea la dogme esteresuscitarea sensibilitãþii: „sã fimdesueþi/sã avem sentimente/sã fimtragici/sã fim serioºi/sã fimasemenea îngerilor”. Ion Mariaînþelege, aºadar, prin sufletismlirism ºi religiozitate artisticã.Pentru postmoderniºti el estedesuet, pentru cãlugãri e camprofan. Cãci atât poetul, cât ºicãlugãrul au o laturã rece,robotizatã, extrem de eficientã, maipuþin sufleteascã.Un avangardist anarhist înteorie este Petre Flueraºu, carelanseazã Manifestul partiduluiliterar român. Interpelându-ne cu„Tovarãºii mei!”, revoluþionarulmãrturiseºte cã se aflã „într-unmoment crucial al luptei noastreîmpotriva inculturii de clasã carea cuprins aceastã þarã”. Fãrã sã-lciteze mãcar o datã pe Caragiale,el continuã: „Fumul revoluþiei îi vaîneca pe toþi ºi noi, cei demni, nevom ridica ºi vom fãuri un viitoradecvat pentru copiii noºtrii(sic!)”. Din câte ºtiu, Flueraºuîncã nu a lansat pe piaþã vreoprogeniturã...Mai avem apoirãþoieli la maneliºti, la devoratoriide literaturã... ºi cam atât.20 de ani de manifeste.1998 – 2008 este probabil ceamai mai prolificã perioadã înteoretizãri de acest gen. Credemsau nu în generaþii literare, rãmânede discutat. Interesant este cãradicalizarea poziþiilor adverse afost întreprinsã chiar de creatori.Dacã ar fi fost doar acþiuneacriticilor, aº fi considerat cãprocesul a fost artificial, didacticistºi alimentat de orgoliu. E adevãratcã în justificarea sau contestareageneraþiei 2000 s-au implicatcondeie critice consacrate: MarinMincu, ªtefania Plopeanu,Octavian Soviany, RaduVoinescu. Manifestele, însã, adicãpartea cea mai activã ºi maispectaculoasã, sunt produsuljucãtorilor, nu al antrenorilor. ªi, înplus, vedem cã fenomenul literaral perioadei a fost mult maicomplex decât se credeîndeobºte. Douãmiismul a avut tottimpul în coastã o solidã falangãanti-douãmiistã. Ea a început sãfie omologatã prin opere literaremai cu seamã dupã cedouãmiismul s-a anchilozat ºi acãzut într-un manierismdevitalizat.În final, o altã trãsãturaimportantã a manifestelornouãzeciste ºi douãmiiste: poziþiaexplicit defavorabilã postmodernismului.Chiar ºi delirionismul,care nu sare la gâtul curentuluimastodontic ºi, în acelaºi timp,aflat mereu în stare gazoasã,cautã alte puncte de reper.Concluzia se întrezãreºte:postmodernismul românesc adurat mult mai puþin decât celoccidental. A debutat tardiv, dar,în ce priveºte agonia, are ºansade a fi contemporan cu restulmapamondului. Oricât s-ar maicrampona unii de el.PREMIILE REVISTEI „CONVORBIRI LITERARE”Ediþia a XIII-a, Iaºi, 23-25 aprilie 2009Premiul pentru reviste literare:Observator CulturalPremiul pentru Debut:Emanuela IliePremiul pentru Cartea deºtiinþã: Tiberiu BrãileanPremiul pentru Memorialisticã:Dan CiachirPremiul pentru Traduceri:Geo VasilePremiul pentru CarteaEveniment: Ovidiu Hurduzeuºi Mircea PlatonPremiul pentru Eseu:Dan PuricPremiul pentru Criticã:Daniel Cristea-EnacheMircea MartinPremiul pentru Poezie:Dinu FlãmîndPremiul de Excelenþã:Eugen NegriciOpera Omnia:Irina Mavrodin