ce este avocatul copilului? - Salvati Copiii

5Rolurile şi funcţiile Avocatului CopiluluiPrincipalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului înatenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţiiimplementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a dasancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pebaza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei ladezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţiacopiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor localeasupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şiasupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).COMENTARIUPoziţia vulnerabilă a copiilor- Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamareadrepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de ainfluenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică saueconomică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală adrepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilorîmpotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau săîncurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.- Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iarimixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilorpărinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele alepărinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct devedere economic.- Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilorcopilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şirespectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente,iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşeculîn dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale aimpactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).