Managementul sistemului medico-tehnic în Republica ... - Ion Mereuta

Ion Mereuţă, Vlad Gherman, Victor CiupercăManagementul sistemului medico-tehnic în Republica Moldova (actualităţi şi perspective)de Stat dovedeşte cert faptul finanţării insuficiente la acest articol, careinclude procurarea şi reparaţia utilajului în general, inclusivautotransportul, utilajul tehnologic, controlul metrologic, ş.a.Alocaţiile centralizate includ achitările centralizate pentru aparateauditive, cardiostimulatoare, echipament în cardiochirurgie,hemotransfuzii, ş.a. şi ele constituie în ultimii 3 ani 7.04-8,6-4,5 mln.lei,sau de la 75 pînă la 84% din toate alocaţiile la acest capitol.Practic din suma alocaţiilor totale din Bugetul de Stat în anii 1999-2001 de 134,3-153,5-156 mln. lei alocaţiile la acest capitol constituierespectiv doar 6,3-7,6-3,8%, sau 8,4-11,6-5,9 mln. lei. E clar, căreieşind din suma acestor alocaţii nu se poate procura TM esenţiale.Situaţia este similară şi în instituţiile medicale finanţate din bugetelelocale, şi în municipiul Chişinău.Sunt mari rezerve la toate etapele procesului de asistenţă medicotehnică,începînd cu cercetarea, proiectarea, elaborarea, producereaarticolelor TM, supravegherea tehnică, reparatia şi casarea lor.Analizînd fiecare compartiment sus numit, evidenţiem, că în a.1992prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.265 din 20.04 în bazaInstitutului de Fizică Aplicativă a AŞ RM a fost creat Centrul deCercetare, Proiectare şi Fabricare a TM “TehMed”. Rezultate esenţialela acest capitol nu avem. Centrul elaborează documentaţia în eschize, însarcinile tehnice însă nu se prevede elaborarea documentaţiei pentruexecutanţi, efectuarea încercărilor tehnice şi medicale şi lansareaarticolelor în producţie (anexa nr.2).Trebuie de menţionat faptul că în cadrul Guvernului RepubliciiMoldova funcţionează Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică, ca organ central în domeniul cercetărilor şi elaborărilor îndiverse ramuri, inclusiv şi în medicină.Necătînd la aceasta, activitatea în acest compartiment este dispersată.Ministerul Sănătăţii nu menţine legături cu potenţialii producători ai TMautohtoni, cu instituţiile ce pregătesc cadrele pentru acest serviciu.În anul 1993, la 04.05, a fost aprobată Hotărîrea GuvernuluiRepublicii Moldova nr.233 “Cu privire la dezvoltarea industriei medicofarmaceuticeîn Republica Moldova”, unde se aproba Programul deStat la acest capitol, lista articolelor TM omologate pentru întreprinderileindustriale din ţară, sunt puse sarcini concrete Ministerului Industriei,Ministerului Sănătăţii, Ministerului Ştiinţei şi Învăţămîntului, MinisteruluiAgriculturii şi Alimentaţiei.Însă această Hotărîre se îndeplineşte doar parţial. În cadrulUniversităţii Tehnice din Chişinău au fost formate grupe de studenţi pespecialitatea “Electronică şi informatică medicală”, pînă în anul 2001 aucăpătat această specialitate peste 80 persoane, însă în instituţiile medicalesunt încadrate în cîmpul muncii persoane numărate, salarizarea lor fiindfoarte joasă. În cadrul Colegiului de Microelectronică din Chişinău s-aupregătit 25 tehnicieni pe specialitatea “Exploatarea TM”. În anul 2003va fi promoţia a II-a, în număr de 25 specialişti.Nu sunt prevăzute alocaţii bugetare anuale de stat cu destinaţiespecială în scopul creării noilor tipuri de TM. Nu sunt elaborate actelenormative şi standardele de stat pentru producţia medico-farmaceuticăindigenă, care să fie conforme cu standardele internaţionale ISO-9000de către Departamentul de Stat pentru Standarde şi Metrologie.În hotărîrea vizată sunt prevăzute 25 denumiri de diverse articoleTM ce necesită a fi omologate pentru producerea industrială în RepublicaMoldova în anii 1993-1994, inclusiv rinichi artificiali (Asociaţia“Vibraparat”), aparat hemosorbţie sanguină (Asociaţia “Mezon”),diferite aparate fizioterapeutice (Institutul RIF din Bălţi). Însă comandade stat nu a fost definitivată şi asigurată financiar.Actualmente în ţară sunt producători potenţiali de unele articole deTM, însă eforturile lor sunt răzleţite, producţia nu este cunoscută şipromovată pe piaţă, unor conducători ai instituţiilor medicale le convinesă procure tehnică mai scumpă de export decît autohtonă.În importul reactivelor, opticii medicale, echipamentului şi TM suntautorizaţi circa 110 agenţi economici, însă nu există o politică unică,lipseşte practic importul aparatajului esenţial.Din iniţiativa Ministerului Sănătăţii şi a firmei “MolDan” la 05.03.2002a fost convocată o consfătuire a agenţilor economici din acest domeniu,74 75