Managementul sistemului medico-tehnic în Republica ... - Ion Mereuta

Ion Mereuţă, Vlad Gherman, Victor Ciupercăacţiune reglatoare din partea bolnavului, în timp ce în întreprinderiparticiparea lucrătorului în procesul de producere constituie unul dinfactorii esenţiali în sistemul general de administrare (11, 14, 29, 76, 98,123).Alegerea metodei de tratament depinde de medic, pe care nu îlinteresează consecinţele economice ale deciziei primite de el.Responsabilitatea pentru politica economică completamente se punepe umerii administraţiei instituţiei medicale, care deseori se află în situaţiidificile (45, 62, 155, 179, 203, 220, 229).Examinînd metodele tradiţionale de administrare a spitalelor,Gh. Lohfert (1972) constată, că aceste metode se bazează pe prelucrareaunui masiv enorm de date, care se efectuează minuţios şi este destul decostisitoare, însă deseori nu se ia în consideraţie în oricare evaluări decontrol.Diferiţi autori propun implementarea în practica de administrare ainstituţiilor medicale aşa-numita metodă de evidenţă a cheltuielilor directe,utilizată pe larg în alte domenii ale economiei. Această metodă permitede a stabili un control sistematic asupra cheltuielilor mijloacelor şi de aaprecia posibilităţile de perspectivă ale evoluţiei instituţiilor medicaleavînd în vedere influenţa factorilor externi şi interni asupra procesuluifuncţionării acestei instituţii (86, 109, 155).Metoda de evidenţă a cheltuielilor directe se construieşte pe divizareacheltuielilor în variabile (adică cheltuieli pentru medicamente, transfuziide sînge, achitarea parţială pentru îngrijirea bolnavilor) şi valoripermanente (salariul lucrătorilor din sfera de administrare, amortizareautilajului medical, etc.).Metoda examinată se bazează pe acea ipoteză realistă, că tratamentulfiecărui bolnav determină un anumit volum de cheltuieli variabile. Cuaceasta se compară plăţile bolnavilor pentru tratament, ceea ce permitede a evalua eficienţa relativă a unui sau altui gen de asistenţă medicală.Totodată, nu se poate omite şi faptul, că diferenţa între ratele achitatede bolnavi şi valoarea reală a cheltuielilor variabile reprezintă o condiţienecesară a achitării cheltuielilor permanente, aferente din îngrijirea totaluluiManagementul sistemului medico-tehnic în Republica Moldova (actualităţi şi perspective)de bolnavi, luaţi împreună. Corelaţia cheltuielilor permanente şi variabiledetermină efectul economic al folosirii incomplete sau suprasolicităriipersonalului medical şi gradului aparatajului utilizat în instituţie. Totodată,apare posibilitatea comparării cheltuielilor pentru remunerareapersonalului cu investiţiile capitale în utilajul medical, etc. (31, 80, 84,115, 144, 170).Situaţia economică a instituţiei medicale este determinată de corelaţiaanumitor forme de afecţiuni tratate în această instituţie medicală. Prinluarea în consideraţie a cheltuielilor directe se pot estima consecinţelefinanciare şi modificările corelaţiei între diferite categorii de bolnavi (81,84, 108, 153, 193, 232, 229).Problemelor administrării serviciilor ocrotirii sănătăţii în scopurileamplificării eficienţei economice a lor se acordă în ultimii ani o atenţiecrescîndă. În practica organelor administrării instituţiilor medicale totmai amplu se implementează aşa-numitul sistem de planificare –programare – finanţare (45, 164). Acest program reprezintă sistemulde asociere a variatelor forme de activitate, analiză comparativă ascopurilor şi programelor în baza principiului unei eficienţe mai înalte.Principalul dezavantaj al acestui sistem este determinat de faptul, căarsenalul modalităţilor lui prevede subordonarea tuturor părţilor planificăriicriteriilor finanţării. Utilizarea acestor criterii în cadrul selectării varianteloralternative, formulării şi reexaminării scopurilor trasate este bazată pecalcularea şi echilibrul mijloacelor cheltuite şi efectului obţinut, adică înbaza analizei cheltuielilor şi avantajelor (45, 76, 98).Totodată, nu se ia în consideraţie în măsură suficientă aceacircumstanţă, că rezultatele serviciilor sociale nu pot fi subordonate cerinţeirentabilităţii şi reglate de condiţiile pieţei, astfel ca şi producţia unorîntreprinderi mari industriale.Un alt dezavantaj al sistemului sus-menţionat este determinat deproblema determinării cantitative a randamentului activităţii umane.Criteriul rentabilităţii se utilizează pentru compararea cheltuielilor relativeale programelor alternative şi pronosticul rezultatelor lor finale (109,178, 193, 203).14 15