Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

• Prelungirea intervalului QT – trecere la aripiprazol, amisulprid;
• Sedarea excesivă – trecerea la ziprasidonă, aripiprazol, risperidonă, paliperidonă;
• Comportament disruptiv, agresiv – trecere la quetiapină (pacienţii non-complianţi) sau la
risperidonă cu acţiune prelungită 50 mg/ 2 săptămâni (Pecenak, 2008; Peuskens, 2008);
• Comportament autolitic recurent – trecere la olanzapină sau clozapină.
• Efecte adverse la tratamentul cu risperidonă – trecerea la paliperidonă reduce semnificativ
riscul acestora.
Factorii neurobiologici şi neurobiochimici aduc în discuţie prezenţa unor sindroame specifice a căror
responsivitate la substanţe antipsihotice (AP) este diferită (Tabel X).
Tabel X. Acțiunea AP asupra principalelor sindroame
Simptome AP convenţional AP atipic
Pozitive + + + + + +
Negative + - + + +
Disfuncționalități cognitive - + +
Depresive + - + +
Agitație psihomotorie + + + + + +
Inhibiție psihomotorie + + +
C. Perioada de stabilizare/întreținere
Se recomandă utilizarea antipsihoticului la care pacientul a avut responsivitatea cea mai bună în
episodul acut, în condiţii de toleranţă şi lipsă de efecte adverse, cu menţinerea eficacităţii pe toată gama de
simptome, inclusiv cele negative, depresive şi cognitive. Scopurile tratamentului prelungit sunt de a asigura
că nivelul de funcţionare şi calitatea vieţii pacientului se menţin şi se ameliorează, în timp ce simptomele
sunt controlate, iar efectele secundare sunt evitate.
În cazul apariţiei unor simptome noi, de exemplu, simptome negative sau depresive, poate fi luată în
considerare schimbarea medicamentului sau o strategie de augmentare. După primul episod de boală, de
obicei se recomandă o perioadă de 12-24 de luni de tratament de întreținere. La pacienţii cu episoade
multiple, perioada de întreţinere este mai lungă; în astfel de cazuri se recomandă să se continue utilizarea
tratamentului antipsihotic timp de cinci ani după dispariţia simptomelor psihotice.
Complianța la tratament poate fi semnificativ îmbunătăţită prin utilizarea antipsihoticelor atipice cu
acţiune prelungită injectabile (risperidonă, olanzapină, aripiprazol, paliperidonă) sau cu administrare orală
(quetiapină XR). Antipsihoticele atipice injectabile cu acţiune prelungită conservă eficacitatea produsului
oral cu scăderea semnificativă a efectelor adverse.
Notă: Utilizarea neurolepticelor depozit (haloperidol, flupentixol, clopentixol, flufenazină) este
limitată pentru cazurile cu evoluţie prelungită (episoade multiple, comportament disruptiv, tratamente
prelungite cu antipsihotice convenționale –neuroleptice), fiind considerată depăşită etapa
etiopatogenică. Pentru aceste cazuri este necesară augmentarea îngrijirilor cu caracter psihosocial.
16