Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

Particularităţi ale comorbidităţilor psihiatrice şi somatice în contextul tulburării bipolare
• consumul de alcool şi substanţe psihoactive agravează disfuncţia cognitivă, perturbările
comportamentale şi evoluția comorbidităţilor somatice. Abuzul de cocaină şi amfetamine
precipită episoadele maniacale, în timp ce abuzul de alcool precipită depresia şi riscul de suicid;
• tulburările anxioase sunt comorbidităţi frecvente la 92% din pacienţii cu tulburare bipolară. Par a fi
mai frecvente la pacienţii cu tulburări de spectru (Soft Expression of Bipolar Disorder – Carta,
2011) şi episoade hipomaniacale în antecedente (Angst, 1998). Asocierea tulburărilor anxioase
agravează prognosticul prin creşterea riscului episoadelor mixte, al comportamentului suicidar,
consumului de alcool şi droguri ilicite;
• tulburările de personalitate, cu frecvență de circa 28,8% (George, 2003), necesită o reevaluare
în prezența unui răspuns incomplet la tratament adecvat. Comportamentul de risc în episodul
maniacal poate produce accidente traumatice cerebrale, accentuează comportamentul antisocial,
consumul de drog, abuzul alcoolic şi riscul suicidar;
• condiţii somatice comorbide severe şi rată înaltă a mortalităţii (Osby, 2001) prin suicid, stroke şi
ischemie cerebrală cronică, embolie pulmonară (Strudsholm, 2005), consecințele obezității și
sindromului metabolic (Fagiolini, 2008), stiluri de viaţă şi comportament perturbate, adicții,
pierderea suportului social;
• comorbidități legate de efectele adverse ale terapiei: obezitate şi diabet zaharat tip II
(antipsihotice, antidepresive şi timostabilizatoare), ovarul polichistic (timostabilizatoare),
hipotiroidie, sindrom hiponatriemic şi insuficienţă renală (săruril de litiu);
O serie de boli somatice pot asocia pe parcursul evoluţiei episoade bipolare: scleroza multiplă,
traumatisme şi tumori la nivelul cortexului frontal, sindromul Cushing şi suferințe vasculare cerebrale.
PARTICULARITĂȚI CLINICO-TERAPEUTICE
Tulburarea bipolară este apreciată ca o afecţiune cu evoluţie episodică și îndelungată, întunecată
deseori de lipsa sau inadecvanţa terapeutică. Aceasta din urmă determină o evoluţie cu episoade predominent
mixte, scurtarea perioadelor interepisodice odată cu vârsta, accentuarea deficitelor cognitive, a
comorbidităţilor somatice şi a riscului de suicid (17% - 19%) (Goldberg, 1995, Angst, 1995, Goodwin, 1990).
Evoluţia de proastă calitate a tulburării bipolare este asociată semnificativ cu disfuncţionalitatea socială,
alterarea severă a relaţiilor interpersonale şi familiale, afectarea negativă a calităţii vieţii pacientului, familiei
şi aparţinătorilor (Goldberg, 1995).
Non-răspunsul terapeutic sau răspunsul parţial determină recăderi și recurențe frecvente, cu
dezechilibre ale conectivităţii cortico-subcorticale cu agravarea leziunilor de tip hipocampic prin
hiperglutamatergie (firing, efect excito-toxic şi potenţial apoptotic) și hipercortizolemie (sindrom metabolic
şi risc cardiovascular). Disfuncţia cognitivă este consecința alterării structurilor cerebrale, direct
proporţională cu numărul episoadelor.
6