Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

Acid valproic și săruri
Mecanismele implicate sunt blocarea canalelor de Na, creşterea efluxului de K intracelular, creşterea
turn-over-ului GABA şi diminuarea metabolismului serotoninei. Valproatul pare a exercita o acţiune
antagonistă a efectelor calciului prin blocarea unui canal electric al acestuia (canalul T).
Reguli de prescripție:
• contraindicat la femeile sub 18 ani sau la vârstă fertilă (risc pentru funcţiile ovariene);
• dozele înalte vor fi reduse treptat după cel mult 4 săptămâni;
• considerarea creşterii în greutate la asocierea cu alte psihotrope;
• monitorizare hepatică şi sanguină;
• avertizare asupra riscului redus de alopecie.
Dozele recomandate sunt de 1200-2400 mg/zi în episoadele acute (cu titrare) și 600-1200 mg/zi în
tratamentul de întreţinere. Au efect pozitiv şi în condiţiile tulburărilor bipolare cu caracter sezonier, probabil
legate de scăderea senzitivităţii melatoninei (Hallam, 2004).
Lamotrigină
Lamotrigina are un mecanism de acţiune considerat asemănător mecanismului fenitoinei şi
carbamazepinei, prin inhibiția canalelor pentru sodiu, cu diminuarea reacţiei de firing repetitiv la nivel
amigdalian şi reducerea eliberării glutamatului. Se pare că antagonizează efectele calciului şi prin creşterea
influxului de potasiu (Grunze, 1996), cu modularea unor neuromediatori.
Indicaţia recunoscută este peste vârsta de 18 ani, pentru prevenţia recăderilor în formele cu
predominența depresiei bipolare. Se recomandă prudență în asocierea cu valproat (grupa A), fenitoin,
fenobarbital, carbamazepină, primidonă, rifampicină, anticoncepţionale (Grupa B), datorită acțiunii asupra
UDP-gluconil transferazei.
Se prezintă sub formă de tablete de 25 mg, 50 mg şi 100 mg, precum şi sub formă de tablete
dispersabile şi masticabile de 2 mg, 5 mg, 25 mg şi 100 mg. Doza recomandată este de 200 mg/zi, în
monoterapie sau asociere.
Clonazepam
Acţionează în principal datorită proprietăţilor serotoninergice şi prin activarea receptorilor GABA-B.
Dozele indicate sunt de 2-8mg/zi în episodul maniacal acut şi de 1-4 mg/zi în tratamentul de întreţinere.
Riscul de dependenţă, sindromul de discontinuitate, potenţarea riscului pentru sindrom serotoninergic şi
agravarea deficitelor cognitive limiteazî utilizarea clonazepamului.
Verapamilul (inhibitor canale calciu) și Tamoxifenul (inhibitor protein-kinază C) pot fi adjuvante în
tratamentul episodului maniacal.
2. ANTIDEPRESIVE
Antidepresive din prima generaţie – triciclice şi tetraciclice.
Au fost descrise în ghidul de farmacoterapie pentru tulburarea depresivă. Datorită non-specificităţii
psihofarmacologice, efectelor secundare şi riscurilor în administrare, aceste medicamente nu se recomandă
a fi utilizate în depresia bipolară.
8