Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

• depresia anxioasă – risc suicidar crescut, cu deficit serotoninergic, beneficiază de tratament cu
antidepresive serotoninice;
• depresia ostilă, cu comorbiditate (adicţie, agresivitate, impulsivitate, suicid violent), datorată unui
deficit 5-HT – sunt indicate antidepresive duale.
Depresie – forme particulare:
• depresia mascată şi echivalenţele somatice depresive;
• depresia copilului, unde administrarea antidepresivelor trebuie făcută cu prudenţă şi control atent
al efectelor secundare;
• tulburarea depresivă şi anxioasă a vârstnicului;
• depresia alcoolicului, în care se recomandă folosirea cu precădere a tianeptinei (Coaxil, Stablon),
singurul antidepresiv ce nu interferează cu citocromul P 450. Studii privind farmacokinetica şi
lipsa de interferenţă pentru citocromul P450 sunt favorabile şi milnacipranului (Stahl, 2005).
Alte efecte ale antidepresivelor:
• Eficacitate în tulburările anxioase şi, în particular, în cazul atacului de panică, cu bune rezultate în
70-90 % dintre cazuri în cursul unui tratament de 6-8 săptămâni, în doze mai mici decât cele
prescrise în tratamentul depresiei pure;
• Acțiune pozitivă asupra schizofreniei cu simptome negative şi sindromului postneuroleptic, în
tulburarea obsesiv-compulsivă şi dezvoltările hipocondriace, dar inferioară antipsihoticelor atipice;
• Reducerea tensiunii anxioase şi ameliorarea somnului;
• Utilitate în tratamentul sindroamelor neurologice de tipul narcolepsiei, maladiei Parkinson, cefaleei
şi migrenei, sindroamelor dureroase de origine centrală;
• În domeniul patologiei psihosomatice antidepresivele şi-au dovedit acţiunea benefică în boli
digestive, enurezis, ejaculare precoce, sindroamele dureroase de natură canceroasă;
• În sindromul de stres posttraumatic.
Observaţii importante:
Medicamentele triciclice şi tetraciclice – fără specificitate psihofarmacologică de acţiune,
răspunzând numai parţial criteriului adecvanţei terapeutice; au un puternic efect anticolinergic, eficacitatea
terapeutică fiind obţinută la doze înalte cu un index terapeutic redus. Determină efecte secundare severe şi
riscuri majore în administrarea în ambulatoriu.
Acestea nu pot fi administrate în monoterapie şi monodoză, necesitând asocieri (de cel puţin două
medicamente) cu anxiolitice şi tranchilizante sau antipsihotice, asocieri ce cresc semnificativ riscul autolitic.
În episodul acut de boală terapia trebuie iniţiată obligatoriu în spital şi supravegheată în condiţii de
spitalizare 30-45 zile (costuri foarte ridicate).
Terapia de întreţinere (minim 6-9 luni) amplifică efectele secundare ale antidepresivelor triciclice şi
tetraciclice, necesitând pe durata administrării monitorizare cardiologică (clinic + EKG), oftalmologică,
urologică, neurologică. Medicaţia nu poate fi administrată la persoane în vârstă, cu disfuncţii sau riscuri
cardiovasculare, hepatice şi renale, în epilepsie, în depresia post-stroke, în boala Parkinson sau alte afecţiuni
organice cerebrale, la pacienți cu risc pentru glaucom.
13