Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

Notă: În aprecierea intensităţii episoadelor depresive, psihiatria biologică atrage atenţia asupra
imprevizibilităţii amplificării simptomatologiei în condiţiile evoluţiei perturbate, de factori de
stres și de vulnerabilitate biologică şi biochimică. Opinia noastră este de a trata depresia cu
aceeaşi seriozitate, indiferent de aparenţa intensităţii.
Evoluție globală
Durata minimă naturală a unui episod depresiv este evaluată la 3-9 luni. Se recunosc evoluții diverse:
• episod depresiv unic;
• 1-3 episoade depresive pe parcursul vieții;
• episoade multiple.
Depresia unipolară şi bipolară
Divizarea depresiei în cele două categorii pare a fi dependentă de factori de vulnerabilitate genetică
şi biologică. Datele studiilor epidemiologice au variaţii importante, fiind influenţate şi de componente etnice,
culturale, sociale. Studiile de psihofarmacogenetică au confirmat riscul de viraj dispoziţional la administrarea
de medicamente psihotrope. Cu atât mai dificilă este această dihotomie tradiţională nosografică, cu cât influenţa
factorului biologic cerebral este dependentă de unele comorbidităţi ce pot fi asociate tulburării depresive
iniţiale: factorul vascular, metabolic, traumatic şi toxic.
Variaţiile etnice pot fi corelate semnificativ cu diferenţe genetice în diferite populaţii, explicând valori
epidemiologice diferite şi confirmând indirect fundalul neurobiologic. Astfel, studii efectuate asupra populaţiei
chineze au estimat valori ale prevalenţei de 0,4% pentru tulburarea bipolară şi 1,4% pentru depresia unipolară
majoră. Pentru prevalenţă au fost sugerate rate de 2,3% pe un an pentru depresia unipolară, comparativ cu ratele
incidenţei anuale de 2,5% pentru episodul maniacal şi 10,3% pentru depresia majoră (Kessler, 1994). Încă
persistă controverse în diagnostic, ceea ce relativizează rezultatele studiilor epidemiologice.
EVOLUȚIE
• Etapa premorbidă, caracterizată prin prezenţa simptomelor izolate de tip depresiv sau a
trăsăturilor de personalitate de tip depresiv. Persistenţa acestor modificări asociate și spectrul
tulburării depresive în antecedentele heredocolaterale poate constitui un moment de evaluare şi
instituire a tratamentului precoce cu caracter profilactic.
• Etapa prodromală, caracterizată prin amplificarea unor simptome izolate, în special persistenţa
tulburării de somn, reducerea capacităţilor de coping şi de reacţie emoţională. Frecvent apar
simptome somatice (masca somatică a depresiei).
• Primul episod depresiv, diagnostic bazat pe criteriile ICD, afectează existenţa cotidiană sau
fizică a pacientului şi impune măsuri terapeutice. Precocitatea tratamentului constituie o condiţie
importantă a conservării plasticităţii sinaptice.
Notă: Tratamentul cu substanţe antidepresive efectuat pe baza opţiunii simptomatice şi nu
etiopatogenice, nerespectând criteriile adecvanţei terapeutice, determină remisiunea completă la
numai 25% din cazuri.
7