Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore

Răspunsul teraputic la substanţele de tip procolinergic (donepezil, rivastigmina, galantamina) este
parţial favorabil tulburărilor cognitive, neinfluenţând sau agravând tulburările comportamentale. Memantina
în doze de 20mg/zi îmbunătăţeşte apatia, agitaţia şi anxietatea, numărul de studii fiind insuficient.
Demenţa din Boala Parkinson
Demența cu corpusculi Lewy
Manifestările deteriorativ-demenţiale sunt prezente la 28-41% din pacienţi, fiind o cauză majoră de
dizabilitate. Alături de demenţa din boala Parkinson și demenţa cu corpusculi Lewy, sunt descrise
formele foarte rare de demenţă supranucleară, degenerescenţa cortico-bazală și atrofia cerebrală
multisistemică.
Principalii factori de risc ce pot anticipa dezvoltarea demenţei în boala Parkinson sunt: vârsta înaintată la
debutul bolii, durata lungă a bolii, sexul masculin, înrăutăţirea permanentă a simptomatologiei motorii cu prezenţa
bradikineziei și apariţia simptomelor psihiatrice noncognitive (anxietate, depresie, halucinaţii vizuale și auditive).
Mecanismul deficienţei colinergice este similar în demenţa cu corpusculi Lewy, explicând răspunsul acestor
tulburări la tratamentul cu inhibitori de acetilcolinesterază. Utilizarea de lungă durată a medicaţiei specifice
bolii Parkinson bazată pe agonişti dopaminergici poate accentua fenomenele de tip psihotic halucinatordelirant.
De asemenea, utilizarea medicaţiei antiparkinsoniene anticolinergice la pacienţii cu demenţă poate
accentua deficitul cognitiv.
Ameliorarea deficitului cognitiv şi manifestărilor comportamentale în demența cu corpusculi Lewy
este semnificativă la inhibitorii acetilcolinesterazei, pe primul plan fiind rivastigmina. Pentru demenţa din
boala Parkinson, această clasă nu beneficiază de studii concludente, datele recente sugerând eficacitatea
galantaminei. Manifestările de tip psihotic asociate bolii Parkinson şi demenţei cu corpusculi Lewy răspund
la antipsihoticele atipice lipsite de efecte extrapiramidale (aripripazol, quetiapină, olanzapină) în doze mici.
Depresia poate fi tratată cu antidepresive, rezultate pozitive fiind semnalate cu inhibitorii selectivi de
recaptare a serotoninei și cu antidepresive cu acţiune duală serotoninergică şi noradrenergică (duloxetină,
venlafaxină), bupropion, trazodonă.
OPORTUNITĂȚI FARMACOTERAPEUTICE
Sindromul MCI (Mild Cognitive Impairment)
Descris de Petersen – 2001, se caracterizează prin alterarea memoriei, cu capacitate de compensare a
disfuncției mnezice prin surplus de informare, permițând o funcționare cognitivă aproape normală, cu
conservarea funcționării zilnice. Ritchie – 2001, apreciază că MCI este un indicator de risc pentru demența
Alzheimer; mai recent, sunt discuții asupra unei variante amnezice specifice demenței Alzheimer și o
variantă non-amnezică specifică demenței cu corpusculi Lewy. Rata anuală de trecere a MCI spre demență
Alzheimer, peste 60 ani, este estimată la 6-25%, hipoxia fiind considerată principalul factor; atrofiile minore
ale cortexului entorinal temporal superior și cingulat anterior sunt considerate indicatori precoce pentru
instalarea demenței.
5