AVANTAJE FEBRUARIE 2020

REPORTAJ
automat nu ai nevoie de partituri pentru
aceste piese, că se pot învață foarte ușor
pe de rost. Însă Truverii selectau anumite
lucrări cărora le dădeau o interpretare
proaspătă, astfel încât publicul să devină
din ce în ce mai numeros și mai variat. Am
ajuns să cunosc termenul de jam-session
care se pare că este folosit foarte bine și în
muzica medievală. Între timp a mai
apărut o trupă foarte dragă mie pe nume
Blackbeers, cu ajutorul căreia am învațat
muzică irlandeză - un gen muzical pe care
îl adoram de când eram micuță însă
nu-mi imaginasem niciodată că voi avea
ocazia vreodată să-l abordez - dar și
trupa Sirius din Bistrița, o trupă ce își
surprinde publicul de fiecare dată cu
reprezentații pe măsură și care care m-a
acceptat imediat, redescoperind lumea
festivalurilor medievale. Sirius mi-au
împărtășit și m-au introdus în lumea
jongleriei cu foc, iar de aici a pornit o
nouă nebunie: „cum pot cânta la vioară în
timp ce jonglez cu foc?”. Este adevărat,
sună mai mult a fi un număr de circ, dar
mie nu-mi pasă. Îmi doream mult prea
mult să fac asta. Și cu ajutorul câtorva
prieteni și cu multă multă răbdare, într-un
an am reușit să-mi duc nebunia la bun
sfârșit. Așa am inițiat numărul arcușului
cu foc. Colaborările au continuat,
solicitările tot veneau, astfel încât
acumulasem anual în jur de 70-80
concerte atât cu trupele cât și cu
orchestrele din care făceam parte și am
realizat că mi-am învins emoțiile
acumulate pe parcursul anilor de studiu.”.
De la harpa celtică la shawn
În cursul turneelor sale, Valentina a
adunat o întreagă colecție de
instrumente tradiționale din diferite
colțuri ale Europei și nu numai, la care a
învățat și încă mai învață să cânte și pe
care își dorește să le introducă în diferite
proiecte muzicale. Printre ele se numără:
o harpă celtică, un bodran irlandez,
țiteră din Ungaria, bouzuky irlandez,
nyckelharpa suedeză, shawn… „În vara
lui 2017 am participat la un masterclass
de muzică tradițională irlandeză la
Festivalul Willie Clancy Summer School
din Miltown Malbay. Aici mi-am
îmbogățit repertoriul în materie de
cântece tradiționale irlandeze, dar am
deprins și tehnica specifică acestui tip de
interpretare, avându-l ca profesor pe
marele James Kelly. Am numeroase
genuri muzicale în care mă regăsesc și
mi-ar fi greu să le menționez pentru că
ar fi mult prea multe însă le -aș putea
sublinia pe cele dragi mie (exceptând
muzica clasică pe care am studiat-o de
altfel): muzică irish, klezmer, gypsy jazz,
swing, new orleans, musical. Este o lume
în care nu știu cum au făcut alții, însă eu
mi-am sacrificat foarte mult din timp și
din viața personală și încă nu simt că am
făcut asta îndeajuns. În orice domeniu,
dar mai ales pe scenă, trebuie să înveți
să fii asumat. Momentul tău, chit că este
bun sau rău, ți-l asumi, doar așa vei
avea credibilitate și continuitate în fața
publicului”. Povestea Valentinei pare un
eseu superb despre regăsirea de sine şi
despre distanţa faţă de
tot ce ne degradează
sufletele. Căci, aşa este
ea construită, spune.
Este un om care iubește
interiorizarea, fără reflectoare şi camere
care să-i scotocească prin suflet, un om
care iubeşte simplitatea şi decenţa, care
se bucură când e linişte, calm şi multă
lumină. „De ce zâmbești, nu e ceva
fascinant?” Ba da. Aşa cum fascinante
sunt toate acestea la un loc. Şi
„păsăreasca” Valentinei despre
intervale, cel vertical, armonic şi cel
orizontal, adică melodic. Despre scriitura
şi metoda dicteului, despre solfegii,
măsuri, metronoame, diapazoane şi
armonie, despre „notişti”, vârste de
explozie muzicală sau despre intervale,
septime şi octave, despre quarto şi
terţio, inteligenţă muzicală, auz armonic
şi polifonic, registre medii, acute şi
grave... Și puterea ei înnăscută pe care o
mai au doar foarte puţini. O putere a
minţii, a creaţiei, zvâcnitură a unui talent
uimitor care, undeva prin filarmonicile
lumii, ar valora poate milioane şi care
aici are valoarea pe care i-o oferă o
artistă delicată şi vioara sa de foc.
AVANTAJE 77