Rost-nr-38 - Omni Press & Design

REPERE ROST
amintirile din închisori – specie de Le mie prigioni
ce ar sta cu siguranþã alãturi de Arhipelagul Gulag
al lui Aleksandr Soljeniþîn sau de Închisoarea
noastrã cea de toate zilele a lui Ion Ioanid!
IV
Eliberat în urma amnistiei generale din
1964, are tãria ºi primeºte harul de a-ºi rezidi
viaþa, închinînd-o lui Hristos. Urmeazã Filologia
ºi Teologia, devenind preot ºi unul dintre cei mai
iubiþi profesori ai Seminarului Teologic Ortodox
din Bucureºti (unde a predat franceza ºi Noul Testament).
Se cãsãtoreºte (soþia, Adriana Dumitreasa,
este sora altui fost deþinut politic, Ion Dumitreasa)
ºi are un fiu (Andrei, astãzi jurist în Washington
D.C.). A avea „nevastã ºi copii“ nu reprezintã
însã, pentru luptãtorul ºi mãrturisitorul
Gheorghe Calciu, un pretext de „cuminþire“ 13.
Nici un risc nu i se pare prea mare în slujba lui
Hristos. O datã cu dãrîmarea Bisericii Enei din inima
Bucureºtiului (1 mai 1977) 14, pe locul cãreia
se punea la cale ridicarea unei cîrciumi 15, Pãrintele
Calciu îºi începe lupta fãþiºã cu regimul politic
scelerat ºi cu complicii acestuia din sînul Bisericii
(„securiºtii sutanaþi“, cum i-a numit cineva). În
1978 devine tot mai incomod, mai ales cã strînge
în jurul sãu cete de tineri plini de zel creºtin ºi naþional
(de la teologi pînã la politehnicieni). Predicile
de la Radu-Vodã sînt echivalente cu un cutremur
spiritual pe fondul cenuºiu ºi timorat al
epocii 16. Ele stau pînã astãzi mãrturie a faptului
anul IV nr. 38
cã, sub dictatura roºie, s-ar fi putut face mult mai
mult, pentru Hristos ºi Biserica Sa, decît am îndrãznit
îndeobºte sã facem...
Condamnarea abuzivã din 1979 stîrneºte un
val de reacþii în strãinãtate; reprezentanþi de
frunte ai Exilului românesc (Mircea Eliade, Eugen
Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul
Goma 17 etc.) sar în sprijinul sãu, sensibilizînd „forurile
ºi organismele“ internaþionale. Pînã la urmã,
din cei 10 ani de condamnare (comutaþi ulterior
la 7 ºi jumãtate), executã numai 5; presiunile
13 „Cine are ca îndreptar de conºtiinþã pe: «Eu am copii de crescut», iar ca justificare moralã pe: «Rectorul m-a pus
sã iau declaraþii», acela are, în loc de suflet, un mecanism teleghidat [...] Fiþi voi secerãtorii cei harnici! Uitaþi de
instinctele voastre supraincitate de cãtre unii dintre dascãlii voºtri, al cãror principiu este: «Am mamã, am tatã,
am fii, am fiice, am salariu prea mare ca sã accept sacrificiul ºi suferinþa pentru Hristos ºi pentru Biserica Lui»“,
li se adreseazã tinerilor teologi, în „Cuvîntul suplimentar...“ (pentru citatele din textele pãrintelui, am folosit
ediþia cea mai recentã: Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Rãzboiul întru Cuvînt. Cuvintele cãtre tineri ºi alte
mãrturii, ed. îngr., prefaþã ºi note de Rãzvan Codrescu, Ed. Nemira, Bucureºti, 2001).
14 Cf. vol. colectiv Bisericile osîndite de Ceauºescu. Bucureºti: 1977-1989, Ed. Anastasia, Bucureºti, 1995,
pp. 13-21.
15 A se vedea mai ales cel de-al cincilea cuvînt cãtre tineri: „Preoþia ºi suferinþa umanã“.
16 Pînã în 1989, cele ªapte cuvinte cãtre tineri au circulat în România pe ascuns, în cópii dactilografiate. În
româneºte sau traduse în alte limbi, ele au fost difuzate de mai multe posturi de radio ºi publicate în periodice
ºi broºuri din afara þãrii. În 1984, au fost editate integral în limba germanã (trad. Johannes Zultner), micul
volum incluzînd ºi intervenþiile în favoarea Pãrintelui Calciu semnate de Mircea Eliade (cãtre Religious New
Service, la 21 mai 1979) ºi Eugen Ionescu (în Le Monde din 26 iulie 1980), precum ºi o scrisoare pe care cel
prigonit a reuºit s-o expedieze, în toamna lui 1978, cãtre C.I.E.L. (Comité des Intellectuels pour l’Europe des
Libertés). Începînd din 1990, unele dintre predicile respective au fost publicate ºi în periodice din þarã
(precum Transilvania sau Puncte cardinale), dar o primã ediþie completã în limba românã a apãrut aici abia în
1996 (vezi mai jos).
17 Care, din pãcate, s-a pretat ulterior (cum a fãcut-o, cu obidã, ºi faþã de alte figuri ale rezistenþei anticomuniste)
la atacuri deloc cavalereºti împotriva pãrintelui (o mostrã dezgustãtoare fiind, de pildã, acea scrisoare
cu formula de adresare „Dragi sibioþi“ expediatã din Paris, la 10 iunie 1992, cãtre Redacþia revistei
Transilvania, care a înþeles s-o publice fragmentar laolaltã cu predicile celui calomniat!).
Footto: Bogdaan OOnnoofrrei
11