Rost-nr-38 - Omni Press & Design

REPERE ROST
cumetat sã-l numesc cu alt prilej, „un rãscumpãrãtor
al vremurilor“). Curajul sãu mãrturisitor a rãmas
unic în sînul lumii clericale a „epocii de aur“
ºi numai o grobianã lipsã de cinste sufleteascã
explicã faptul cã în anexa la ediþia româneascã a
Cãrþii negre a comunismului 3 numele sãu abia
de este pomenit în treacãt!
II
Într-o epocã în care Biserica Ortodoxã Românã
pãrea biruitã de vremuri ºi dispusã la orice compromis
cu regimul politic ateu ºi materialist, un
profesor de Seminar, preoþit de puþinã vreme, dupã
ce fãcuse experienþele cele mai radicale ale
opresiunii comuniste, îndrãznea, în inima Bucureºtiului,
sã ridice Crucea ºi sã înfrunte aproape de
unul singur atît demenþa destructivã a puterii, cît ºi
laºitatea unora dintre superiorii sãi ecleziastici.
Dincolo de alte forme de luptã sau rezistenþã
creºtinã, despre care s-ar cãdea sã mãrturiseascã
mai pe larg elevii sãi de atunci, Pãrintele Gheorghe
Calciu a þinut, în Postul Mare al lui 1978, în fa-
anul IV nr. 38
Footo:: Boogddaan OOnofrei
þa unui auditoriu alcãtuit mai ales din elevi ºi studenþi,
un ºir de predici de un mare curaj mãrturisitor
4, adresate tinerilor dornici de adevãrul rostit
cu tãrie, împotriva ateismului ºi materialismului
oficial, împotriva demolatorilor de biserici ºi
de conºtiinþe, precum ºi împotriva celor aflaþi,
adeseori în pofida convingerilor lor intime, într-o
cîrdãºie tacitã cu puterea comunistã. Predicile au
fost rostite fie în incinta Bisericii Radu-Vodã, fie
pe treptele acesteia (atunci cînd superiorii i-au încuiat
biserica – ºi pe seminariºti în dormitoare! –
pentru a-l împiedica sã predice mai departe 5). Cu
toate hãrþuielile Securitãþii ºi ale propriilor superiori,
auditoriul devenea din ce în ce mai numeros:
liceenilor, seminariºtilor ºi studenþilor în
Teologie li s-au adãugat, de la o sãptãmînã la alta,
tot mai mulþi tineri din mediile laice, în cea mai
mare parte studenþi ai altor facultãþi ºi institute
din Capitalã. Mulþi dintre aceºtia („calciºtii“) au
avut ei înºiºi de înfruntat apoi presiunile Securitãþii,
unii fiind chiar exmatriculaþi. Pãrintele avea
sã fie supus mai întîi ºicanelor curente, urmãririi,
ameninþãrilor ºi calomniilor, pentru ca, în cele
din urmã, sã fie arestat (la 10 mai 1979), judecat
(?!) ºi condamnat la 10 ani de închisoare, sub niºte
capete de acuzare ridicole ºi fictive, „vina“ sa fiind
de fapt aceea de a fi strigat adevãrul întreg, fãrã
ocoliºuri sau menajamente. Biserica, panicatã
de reacþia puterii ºi cãutînd sã-i intre în voie, nu s-a
dat înapoi de la a-l caterisi pe cel care-i apãrase
demnitatea ºi temeiurile. Este simptomatic cã într-un
recent Dicþionar al teologilor români 6, în
care-ºi gãsesc locul sute de figuri marginale, despre
Pãrintele Gheorghe Calciu, al cãrui caz fãcuse
cîndva o vîlvã internaþionalã ºi ale cãrui predici, tãlmãcite
în mai multe limbi, au dat lumii mãsura vie
a creºtinãtãþii noastre, nici nu se face pomenire!
III
Înainte de a deveni preot, omul acesta experiase,
cu viaþa lui, adîncimile iadului. A fãcut în total
21 de ani de închisoare sub comuniºti (1948-
3 Stéphane Courtois, Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, etc., Le livre noir du communisme – Crimes, terreur, répression,
Ed. Robert Laffont, Paris, 1997; trad. rom.: Cartea neagrã a comunismului – Crime, teroare,
represiune, Ed. Humanitas, 1998 (cu un adaos – pp. 727-776 – privitor la comunismul din România, alcãtuit,
sub egida Academiei Civice, de cãtre Dennis Deletant, Gh. Oniºoru, Marius Oprea, Romulus Rusan, ªtefan
Mariþiu).
4 S-a putut vorbi chiar de „demersul aproape sinucigaº al predicilor incendiare rostite de Pãrintele Calciu-
Dumitreasa“ (Sorin Dumitrescu, în Transilvania, 1-2/1992, p. 17).
5 Cum s-a întîmplat, bunãoarã, în ziua de 12 aprilie 1978.
6 Pr. prof. univ. dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1996.
9