Rost-nr-38 - Omni Press & Design

DEZLEGQRI ROST
cãruia voi reveni –, Pãrintele Chesarie contribuie la
cercetarea teologicã româneascã, printr-o serie de
studii ºtiinþifice, riguroase ºi erudite. Acestei dimensiuni
academice care meritã o examinare ºi o aprofundare
atente din partea cercetãtorilor teologi i se
adaugã o dimensiune specificã a unei duhovnicii
exemplare.
Intrând ca novice (frate) la vârsta de 16 ani, în
1945, la Mânãstirea Cozia, Pãrintele Chesarie este
tuns în monahism la aceeaºi mãnãstire, în 1949, în
Sâmbãta Paºtilor. Slujeºte patru ani la Moscova ºi
Zagorsk, ca diacon (1956-1958) ºi apoi ca preot
(1958-1960). Revenit în þarã de la studiile din
Moscova, prin Praga-Roma-Atena, Pãrintele Chesarie
este arestat la Bucureºti ºi condamnat la 10 ani,
plus 7, „temniþã grea“, întrucât a denunþat la Roma,
la Ambasada Americanã din Atena, precum ºi la
redacþia greacã a ziarului „I Fonis tis Elefterias“,
decretul bolºevic din 1959, care cerea desfiinþarea
monahismului în România. Este torturat, alãturi de
o întreagã generaþie de sacrificiu, în închisorile
comuniste din Jilava, Gherla, Dej, Uranus. În 1965, i
se fixeazã domiciliul obligatoriu la Mânãstirea Dintr-un
Lemn, considerat persona non grata, dar
având condescendenþa de la Episcopia Râmnicului
de a oficia ca preot ºi duhovnic, deºi pe linie politicã
se afla sub interdicþie civicã timp de 10 ani. Cu foarte
mare greutate, este transferat în interes de serviciu
– o metodã tipic securistã – de la Mânãstirea Dintr-un
Lemn ºi numit Profesor de dogmaticã ºi
studiu biblic la Seminarul teologic special din
Curtea de Argeº (1972-1977). În 1988, este retrimis
la Mânãstirea Dintr-un Lemn. În 1989, este forþat
de Securitate sã meargã stareþ la Mânãstirea Cozia,
unde a stat pânã în 1994, moment în care se întoarce
definitiv la Mânãstirea Dintr-un Lemn. La Mânãstirea
Cozia, Pãrintele Chesarie beneficiazã de
protecþia ºi sprijinul extraordinar al P. S. Episcop
Calinic Argatu.
Traseul Pãrintelui Chesarie, un duhovnic iubit
ºi care a format o serie de ucenici, rãspândiþi, în
marea lor majoritate, prin mânãstirile din Transilvania
ºi Muntenia, a fost ºi rãmâne unul complicat,
purtând pecetea unui luptãtor anticomunist, asemenea
regretatului Pr. Liviu Brânzaº sau Pr. Constantin
Voicescu, care a deranjat ºi încã mai deranjeazã o
parte a ierarhiei Ortodoxe, nãrãvitã în ateismul securisto-comunist,
mentalitate pãguboasã la care nu
a renunþat. Cu siguranþã o primenire a acesteia nu
anul IV nr. 38
poate duce decât la o înnoire religioasã autenticã, în
duhul tradiþiei patristice. Volumul realizat de Profesorul
ªtefan Georgescu Pãrintele Arhimandrit
Chesarie. Momente triste ºi raze de luminã din viaþa
sa (Editura Conphys, 2005) ºi îngrijit de Monahia
Miriam-Felicia Cãrãmidaru, care l-a susþinut mereu
pe Arhimandritul Chesarie, volum ce cuprinde o
subtanþialã corespondenþã a Pãrintelui, de-a lungul
unei vieþi bogate, este elocvent în privinþa traseului
sãu al cãrui exil nu s-a terminat. Atitudinea sa categoricã
împotriva ateismului comunist, profanator
de credinþã ºi naþiune, subliniazã o datã în plus dimensiunea
teologiei luptãtoare:
„Pentru orice creºtin de bunã credinþã este evident
cã cea mai mare lacunã, cel mai mare neajuns
al vieþii noastre bisericeºti a fost absenþa iubirii de
adevãr ºi, mai ales, a capacitãþii de jertfã pentru
apãrarea tezaurului sfânt al poporului ºi al Bisericii
noastre strãbune, ca sã nu mai vorbim de indiferenþa
aproape totalã ºi de laºitatea multora faþã de
cei care au fost rânduiþi sã se jertfeascã ºi sã suporte
teroarea greu de imaginat a duºmanilor acestui
popor, fie în timpul rãzboiului, fie în cei peste 45 de
ani de persecuþie de la încãtuºarea noastrã sub jugul
comunist pânã în prezent. Sutele de mii de eroi,
sutele de mii de condamnaþi ºi zecile de mii de morþi
în închisorile dictaturii antiromâneºti ºi antireligioase
ne stau mãrturie pânã astãzi… Nu pot fi slujitorii
de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul,
luptãtorii de azi pentru adevãr. Nu pot fi ateii ºi
criminalii de ieri, filantropii ºi apãrãtorii de azi ai
credinþei“.
Trãitor la foc maxim al Ortodoxiei, Pãrintele
Chesarie cultivã discernãmântul ºi se fereºte de retorica
ortodoxã izolaþionistã, manifestând o deschidere
în duhul creºtin spre fraþii catolici ºi grecocatolici.
Nici nu se putea altfel pentru un om a cãrui
experienþã carceralã de trãire autenticã a creºtinismului,
în dãruirea totalã cu greco-catolicii ºi
catolicii, se dovedise determinantã pentru întregul
sãu parcurs.
Biografia Pãrintelui Chesarie Gheorghescu
puncteazã un spaþiu teologic aflat între angajare ºi
ascezã, în vederea realizãrii binelui comun. Recuperarea
unei asemenea personalitãþi constituie un
act de normalizare ºi reparaþie pe care ierarhia
Bisericii ar trebui sã-l întreprindã spre cinstea ei,
punând astfel capãt unei nedreptãþi care dureazã
de o jumãtate de secol.
45