Rost-nr-38 - Omni Press & Design

More documents

Recommendations

Info

ROST presiuni. Unui rezistent îi corespund zeci de persoane care au fãcut compromisuri ºi au trãit mai apoi cu povara acestora tot restul vieþii, fie, mai rãu, au sfârºit cu minþile rãtãcite. Dosarele Securitãþii sunt pline de asemenea nenorociri. Cei care au putut rezista pânã la capãt au reuºit acest lucru prin puterea de a rãmâne lucizi ºi prin asumarea smeritã a propriului destin. Distrugerea [i recuperarea reperelor „lumii vechi“ Unul dintre scopurile regimului comunist a fost distrugerea tuturor reperelor „lumii vechi“, având ca efect instaurarea unei stãri de confuzie care dureazã ºi astãzi. Revolta din 1989 a fost expresia unui popor ajuns „pe culmile disperãrii“, isterizat ºi epuizat de un regim inuman, doritor de libertate, dar lipsit de luciditate ºi de o perspectivã clarã asupra viitorului. Ne putem imagina o închisoare de maximã securitate, în care deþinuþii intrã fãrã a avea posibilitatea sã ºtie pe ce drum au venit. La un moment dat, izbucneºte o revoltã, iar închisoarea intrã în stãpânirea deþinuþilor. Aceºtia nu vor ºti încotro sã se îndrepte decât dacã vor apela la foºtii gardieni, singurii care cunosc drumul. Astfel, în loc ca aceºtia sã fie condamnaþi, devin din contra extrem de importanþi pentru cei care doresc sã se întoarcã acasã. Poate gardienii sunt oneºti ºi îi vor conduce pe foºtii deþinuþi pe drumul cel bun, dar existã ºi posibilitatea ca cineva sã fi prevãzut revolta celor închiºi, iar gardienii sã aibã o misiune clarã. Aceastã idee se poate naºte ºi în mintea celor ce-i urmeazã iar de aici pânã la apariþia unor mari frãmântãri în interiorul grupului nu e decât un pas. Aceastã imagine îmi vine întotdeauna în minte când îl vãd pe Silviu Brucan profeþind în fiecare duminicã la PRO TV. Nu cred cã existã ceva mai ilar ºi totodatã mai revoltãtor, un semn mai clar al confuziei care domneºte în societatea româneascã, decât aceastã coabitare între un fost ideolog stalinist, care a contribuit din plin la distrugerea culturii româneºti, ºi staþia TV care se prezintã drept cea mai occidentalã din România. Când afirma, în 1990, cã ne trebuie 20 de ani ca sã ne revenim, Brucan ºtia foarte bine ce spune, deoarece din poziþia pe care-o avusese în perioada comunistã el avea o imagine clarã asupra dimensiunilor LA ROST dezastrului. ªi, cum citise înainte multe lucrãri „capitaliste“, „pentru a cunoaºte gândirea inamicului“, domnul Brucan s-a reorientat cu 180 de grade, în sensul valorificãrii lecturilor sale pentru edificarea noii societãþi. Deºi cel mai elocvent, faptul nu este singular. Tot aºa, în materie de naþiune ºi naþionalism sunt astãzi autoritãþi ºi persoane care înainte de 1989 primiserã misiunea sã se documenteze în ceea ce priveºte naþionalismul românesc antebelic ºi sã elaboreze strategii de combatere sau de valorificare a acestor idei pentru cauza comunistã. Astfel s-a nãscut aºa-numitul naþional-comunism, pe care unii istorici neavizaþi îl pun în continuitate directã cu naþionalismul de dinainte de 1944, pãcãliþi fiind de foºtii politruci care, dupã 1989, ºi-au folosit cunoºtinþele pentru a construi noul naþionalism românesc, invocând autori precum Crainic, Radu Gyr ºi mulþi alþii. Nu sugerez aici câtuºi de puþin existenþa unei teorii generalizate a conspiraþiei, deºi în anumite cazuri bine definite sunt destule elemente care sã indice o acþiune coordonatã. Nu, vorbesc de o lipsã de discernãmânt care permite existenþa unor asemenea situaþii, care conduce la nenumãrate eºecuri pânã sã se realizeze ceva durabil, care îºi are originile în perioada comunistã, iar jocul istoriei nu a fãcut decât sã o amplifice. La Curtea miracolelor Îndoielile referitoare la cine ºi cum ne conduce, la calea care trebuie urmatã, au produs în România o societate care trãieºte ºi se nutreºte din stres ºi isterie. Cuvintele magice dreptate ºi adevãr sunt pe buzele tuturor, dar vai!, e atât de greu sã discerni între adevãr ºi minciunã, mai ales când eºecurile îþi infirmã la tot pasul speranþele. Pe plan politic, eºecurile repetate se manifestã în numãrul uriaº de persoane apatice din punct de vedere politic, iar din numãrul celor care merg sã voteze sunt extrem de mulþi cei care se hotãrãsc sã punã ºtampila pe un candidat abia când intrã în cabina de vot. Dintre cei rãmaºi în afara enumerãrii noastre, existã un procent important de electorat isteric ºi fanatic, care, din momentul în care adoptã o idee sau, în majoritatea cazurilor, imaginea unei persoane, merg cu ea pânã în pânzele albe. Sunt cei care îºi fac un þel în viaþã din a adora pe cineva. Orice criticã la adresa persoanei respective este o 54 anul IV nr. 38
LA ROST ROST blasfemie care trebuie rapid denunþatã. Adoratorii lui Iliescu au fãcut acum loc adoratorilor lui Bãsescu. ªi în aceste cazuri e vorba (poate) tot de o nevoie de certitudine. Dar aceastã situaþie, se ºtie prea bine, nu se gãseºte numai la nivelul vieþii politice, ci în toate aspectele vieþii sociale. Românii trãiesc într-un stres continuu, produs de cele mai diverse cauze, cum ar fi teama cã mâine vor fi concediaþi sau de înjurãturile schimbate cu patos între pietoni ºi ºoferii grãbiþi care-ºi opresc maºina la jumãtatea zebrei. Prin urmare, nu e de mirare cã întâlnim atât de des manifestãri similare acelor grupuri sociale care se destructureazã din pricina spaimelor apocaliptice: indivizi amorþiþi de fricã sau care se bucurã de ultimele plãceri, oameni care regãsesc în ultima clipã ideea credinþei, dar ºi escroci gata sã-i fure pe ceilalþi, chiar dacã sfârºitul este aproape. Mereu speranþe ºi apoi disperare, apatie ºi isterie, o isterie aproape „misticã“, care a produs ºi „stãpânitori de adevãr“ sau „nebuni mistici“ pe mãsurã. România este plinã de „salvatori“, „vizionari“, „vindecãtori“, care cu profeþii, vrãji, pase magnetice sau diete somaleze pretind sã readucã fericirea pierdutã a românilor. Nu ºtiu sã fi existat în istoria noastrã un sentiment religios mai degradat, mai dedat superstiþiilor ºi celui mai revoltãtor obscurantism. Slujba ºi rugãciunea la bisericã nu mai sunt de ajuns, este nevoie de ceva care sã se facã repede ºi sã fie eficient imediat, dacã se poate ºi spectaculos. Orice om normal priveºte uluit averile strânse de diversele „ghicitoare“, care, culmea nesimþirii, au început sã truncheze fotografii în care se prezintã alãturi de importante feþe bisericeºti. Din pãcate, unii preoþi urmeazã tendinþa ºi, pentru a-ºi menþine credincioºii, devin din ce în ce mai mult vraci sui generis. Iar dincolo de nebunii autentici, existã oameni foarte lucizi, dar complet lipsiþi de caracter, care exploateazã la maximum, în folosul lor, slãbiciunile naþionale, fãrã sã le pese cã astfel ne adâncim ºi mai mult în mocirlã. Majoritatea politicienilor ºi cei care controleazã mass-media intrã în aceastã categorie. Pentru plebea româneascã lipsitã de orizont, dar care oricând se poate agita, s-a redescoperit metoda strãmoºilor romani, anume circul, însã fãrã pâine. Refugiul iluzoriu într-o dimensiune ludicã scabroasã ºi jalnicã, iatã ceea ce vedem în fiecare sãptãmânã pe diverse staþii de televiziune, care, pentru a stimula simþurile amorþite de atâta anul IV nr. 38 excitaþie, coboarã periodic ºi mai mult ºtacheta. În paralel cu asemenea manifestãri de „înalt nivel“ se organizeazã vânãtoarea þapului ispãºitor. Mai precis, din când în când, se „descoperã“ cheia tuturor nenorocirilor din România, iar vinovatul este oferit spre sfâºiere mulþimilor însetate de sânge (isterice sau, mai poetic, menadice). Acum câteva sãptãmâni a fost câinele Bosquito, singurul vinovat de absenþa investitorilor ºi a turiºtilor strãini, locul lui fiind luat recent de Adrian Nãstase, în jurul cãruia s-a iscat un circ care a mai ascuns o perioadã mãgãriile altora, pânã nu demult prieteni la cataramã cu fostul prim-ministru devenit ofrandã pe altarul luptei împotriva corupþiei. Gre[eli [i e[ecuri ale intelectualilor români Unde se situeazã în tot acest tablou intelectualitatea româneascã? Cei care-ºi arogã aceastã calitate în România de azi au preluat în marea lor majoritate modelul extrem de vag al intelighenþiei Europei rãsãritene, doritori fiind ca, alãturi de performanþele culturale, sã facã în acelaºi timp istorie. Implicarea în politicã a unora a fost totalã, mergându-se pânã la neglijarea propriei vocaþii, într-un aberant transfer de competenþã, denunþat atât de categoric de Jean François Revel în Cunoaºterea inutilã. Eºecurile în marea majoritate a cazurilor au fost rãsunãtoare ºi au condus la numeroase fisuri ºi schisme. Pe plan politic, majoritatea intelectualitãþii noastre este azi extrem de fragmentatã ºi are drept principalã preocupare sã denunþe „fariseismul“ lumii de azi, românitatea noastrã mizerabilã ºi stresatã, din care au însã grijã sã se excludã. Unii se prezintã drept veritabili „nebuni în Hristos“ secularizaþi, de fapt narcisiºti intraþi în acelaºi malaxor al stresului ºi isteriei. Probabil principalul motiv al acestei situaþii este reala lipsã de recunoaºtere de cãtre societate a meritelor celor capabili, lucru care evident este extrem de frustrant. Incapacitatea de discernere ºi relativismul valorilor sunt prezente pretutindeni în România de azi. Am avut adesea discuþii cu prieteni care mãrturiseau cã nu mai ºtiu ce este normal ºi ce este nebunie, dacã ei sau „ceilalþi“ sunt în regulã. La rândul meu, trãind aici, fiind „român din România“, simt ºi eu aceleaºi îndoieli, acelaºi stres, sunt 55
Page 1 and 2:
ROST cultural, politic, religios Pq
Page 3 and 4: EDITORIAL ROST Revolu]ia conservato
Page 5 and 6: MARTORI AI VEACULUI ROST slujba de
Page 7 and 8: APEL ROST Lansarea revistei ROST la
Page 9 and 10: REPERE ROST cumetat sã-l numesc cu
Page 11 and 12: REPERE ROST amintirile din închiso
Page 13 and 14: REPERE ROST Dupã 1989, s-a întîm
Page 15 and 16: REPERE ROST aduce libertatea. Hrist
Page 17 and 18: REPERE ROST la altar „moartea lui
Page 19 and 20: REPERE ROST departe, de la factorii
Page 21 and 22: REPERE ROST Biserica stã în afara
Page 23 and 24: REPERE ROST Fotoo:: Boogdan Onnoofr
Page 25 and 26: POLITICA, LA DESCUSUT ROST La urma
Page 27 and 28: POLITICA, LA DESCUSUT ROST Ai zice
Page 29 and 30: POLITICA, LA DESCUSUT ROST numai c
Page 31 and 32: POLITICA, LA DESCUSUT ROST general:
Page 33 and 34: POLITICA, LA DESCUSUT ROST sescu. A
Page 35 and 36: SOCIETATE ROST O perspectivã creº
Page 37 and 38: SOCIETATE ROST Clonarea animalelor
Page 39 and 40: SOCIETATE ROST ÎPS Bartolomeu Anan
Page 41 and 42: SOCIETATE ROST Despre misionarism
Page 43 and 44: CEALALTQ ROM~NIE ROST într-acolo
Page 45 and 46: DEZLEGQRI ROST cãruia voi reveni -
Page 47 and 48: DEZLEGQRI ROST dui sã fie un rafin
Page 49 and 50: DECANTQRI ROST Partidul, Securitate
Page 51 and 52: LA ROST ROST Iubim homosexualii, ev
Page 53: LA ROST ROST „Crez de generaþie
Page 57 and 58: LA ROST ROST ne bucurãm de respect
Page 59 and 60: Apel cqtre cititori O publicaþie i
show all

Rost-nr-38 - Omni Press & Design

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?