Rost-nr-38 - Omni Press & Design

REPERE ROST
Biserica stã în afara cetãþii, înseamnã cã a dezertat
de la datoria ei: ea nu mai mustrã pe conducãtorul
ticãlos, nu mai aparã pe cel sãrac, nu mai
propoveduieºte cuvântul în societate, în închisori,
în ºcoli, în lumea tinerilor pierduþi, în casele
bogaþilor îndemnându-i la milostenie, restituind
astfel mãcar o parte din bunurile furate de la cetãþean,
nu se mai ridicã împotriva corupþiei.
În preajma ultimelor alegeri, am discutat cu
tineri, cu preoþi ºi chiar cu ierarhi posibilitatea ca
Biserica sã vindece rãnile þãrii, sã moralizeze viaþa
publicã ºi, mai ales, lumea politicã, prin implicarea
preoþilor în politicã. Nu în sensul formãrii
unui partid creºtin cu preoþi ºi ierarhi în el, ceea
ce ar fi constituit o abatere de la linia trasatã de
Hristos ºi o coborîre în arena politicianistã, unde
fiarele sãlbatice i-ar fi sfâºiat, ci prin promovarea
unor persoane civile în viaþa politicã. Asta însemna
ca Biserica, în fiecare sat ºi oraº, sã-ºi dedice o
parte din timpul sãu cetãþii, în sens politic nobil,
sã vadã care sunt cetãþenii buni, cei mai buni ºi
necorupþi pentru a fi promovaþi în alegeri. Aceºtia
trebuiau sã fie oameni de credinþã, cu fapte bune,
cu duhovnic care sã depunã bunã garanþie
anul IV nr. 38
pentru ei, promovând astfel o elitã politicã pe baze
morale ºi nu pe o propagandã deºãnþatã sau
pe bogãþia acumulatã prin jaf. Astfel, baza propagandei
candidaþilor nu s-ar mai fi fãcut cu cheltuieli
enorme din furtul organizat, ci prin cuvântul
Bisericii. Pãrea o utopie ºi era, atâta vreme cât
ierarhia Bisericeascã, de la vlãdicã ºi pânã la ultimul
credincios – poporul lui Dumnezeu – nu înþelegea
misiunea politicã a Bisericii, aºa cum am
arãtat mai înainte.
Îmi aduc aminte cã un preot, la o conferinþã
în Timiºoara pe aceastã temã, mi-a spus public:
„Pãrinte, Preacuvioºia Voastrã ne spuneþi aici
niºte lucruri pe care nouã ne este fricã ºi sã le
gândim“. Era exprimarea unei stãri de fapt, întreþinute
cu voie sau cu ne-voie în lumea româneascã.
Dacã s-ar fi fãcut aºa, fãrã zdruncinare ºi
fãrã acuzaþii teatrale din timpul propagandei
electorale, nu ar mai fi fost nevoie de preºedintele
Bãsescu – o tranziþie la o lungã perioadã de
tranziþie – ºi nici de implicarea României în rãzboaie
nedrepte din spaþiul orientului, sau în adãpostirea
unor închisori secrete în care tortura
este tratamentul prizonierului de rãzboi, aºa cum
Footo:: BBoogddan OOnoffreei
21