Rost-nr-38 - Omni Press & Design

POLITICA, LA DESCUSUT ROST
La urma urmei, de mirare (pentru românii
care mai sunt capabili sã se mire) nu este confecþionarea
unor oarecari texte de propagandã comunistã
în slujba puterii actuale; ci nepãsarea,
aroganþa, dispreþul neo-aristocratic ale þoapei cãþãratã
pe movila cadavrelor amãrîþilor de compatrioþi,
cei lipsiþi de talentul de a fi stat, ca ea, „pe
timpul dictaturii“ pititã sub þol, de a fi colaborat
cu puterea (citeºte: „de a fi rezistat prin culturã“),
iar dupã-rãzboi dînd lecþii de vitejie, chiar de moralitate
– de la balconul Universitãþii. Un text de
propagandã ar fi fost un „articol“ de gazetã de
perete: nimeni nu l-ar fi citit; pe cînd acesta reu-
ºeºte sã împace capra „opiniilor personale“ (a
personalitãþilor ilustrate în cei 16 ani de tranziþiespre-îndãrãt,
prin o carierã de profitori, de hoitari)
cu varza liniei – juste, ieri; azi a abject-corectitudinii.
Un text dorit-sugerat-corectat de tovarã-
ºii-de-sus, sprijiniþi din inimã de intelectualii naþiei,
cei cãrora, prin tradiþie, puþin le pasã de vrerile,
de durerile maselor-largi. Oricum, Puterea ºi
Neadevãrul ºtiu: „poporul“ (a se rosti silabisit,
pîrþîit), chiar dacã vede aþa albã cît odgonul cu
care e cîrpitã ruptura-n turul guvernanþilor, reeducat
fiind, piteºtizat la scarã naþionalã, nu îndrãzneºte
sã atragã atenþia Tovarãºului Rege asupra
curgolismului Majestãþii Sale. Dovada: „programele“
sunt identice (doar strãmorþii nu vãd
asta): exact aceeaºi concepþie-despre-lume-ºi-istorie
care ne-a martirizat, ne-a descreierat o jumãtate
de veac – prin Roller, Chiºinevschi, Rãutu,
sub Dej; sub Ceauºescu: prin Giureºti, Berindei,
Condurachi, Pascu, Dan Zamfirescu, I.C. Drãgan,
Pãunescu, Sergiu Nicolaescu.
Este suficient sã zãbovim cu privirea asupra
„porþiei de timp“ recomandatã, gata subliniatã a
fi cercetatã, pentru a înþelege cine ºi pentru ce se
opune demersului normal, nu doar ºtiinþific, dar
ºi moral (existã pe lume ºi demnitate naþionalã,
nu doar mîndrie): acela potrivit cãruia istoria României
cere a fi tratatã ca istorie ºi nu ca vulgarã,
condamnabilã propagandã pãrtinitoare (de clasã,
de rasã), iar istoricii sã facã muncã de istorici,
nu de salamizatori stahanoveþi.
Minciunq prin omisiune
Îmi cer iertare pentru apropierea personalã:
respectînd acest „program“, istoricii vor fi siliþi sã
anul IV nr. 38
facã o treabã asemãnãtoare cu cea a lui Silviu Lupescu,
directorul Polirom, care mi-a decapitatdespiciorat
volumul de mãrturii despre 1977 Culoarea
curcubeului: a suprimat „Introducerea“
(ca sã nu-i supere pe „intelectualii de vîrf ai þãrii“)
ºi „Anexa“, ca sã nu iasã cartea prea groasã.
Aºadar, „crimele comuniste din România“ vor
începe „În 1945“. De ce abia în 1945? Iatã de ce:
1. [Fiindcã] „Nu este bine sã aducem vorba –
acum, cînd intrãm în Europa! – despre Ocuparea
brutalã, barbarã, ilegalã, la 28 iunie 1940, de cãtre
URSS a Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Herþei;
tragedia românilor din România, cea din Sãptãmîna
Roºie – trebuie ocultatã, uitatã, rãzuitã de
pe retina supravieþuitorilor, din sufletul urmaºilor
(ca nu care cumva sã-i atingem cu o floricicã
pe fraþii noºtri ruso-ucraineni), altfel ne-am trezi
vorbind ºi de Anul Roºu: iulie 1940-iulie 1941,
cînd bolºevicii (ruºi, de-alte-naþionalitãþi) au cãsãpit
o parte dintre români, pe alþii i-au deportat
în Siberia. Tovarãºii istorici sã nu se rezeme pe
memorie; sã nu facã istorie, ci instrucþie militarã
în vederea însuºirii (!) amneziei generalizate; guvernanþii
þin sã-i oblige pe români sã uite cã existã
o Basarabie, o Bucovinã; prin decret þin sã facã
sã fie ca ºi cum nici nu ar fi existat vreodatã nici
Problema Tezaurului, nici a Pactului Stalin-Hitler,
nici a Hãcuirii Teritoriului Moldovei istorice de
creionul lui Molotov care ne-a lãsat fãrã Hotin,
Fotto:: Boggddan OOnoofreei
25