Rost-nr-38 - Omni Press & Design

EDITORIAL ROST
Revolu]ia conservatoare
Noi, cei din gruparea ROST, sîntem consevatori. De ce? Am putea
rãspunde, dupã o vorbã de duh a lui Petre Þuþea: nu ne putem abþine.
ªi n-am greºi, cãci, înainte de orice, a fi conservator þine de structura
sufleteascã, de însuºirea anumitor valori prin educaþie, de o anumitã
viziune despre lume ºi viaþã. Abia dupã aceea, conservatorismul poate
fi opþiune politicã. Confuzia terminologicã ºi ideologicã din spaþiul
public românesc ne obligã însã la un rãspuns mai amãnunþit.
anul IV nr. 38
Claudiu Târziu
Pãrerea generalã este cã românul e conservator.
Noi credem cã dimpotrivã. În majoritate,
românii eludeazã, cînd nu resping ºi dispreþuiesc
valorile conservatoare.
Liderii de opinie care afirmã cã românii sînt
conservatori percep ºi ei greºit noþiunea de conservatism.
Confundã opoziþia îndãrãtnicã la schimbare
cu viziunea organicistã a conservatorilor;
frecventarea superstiþioasã a bisericii cu credinþa;
perpetuarea unor obiceiuri proaste cu pãstrarea
tradiþiei. Uneori, acestor trãsãturi caricaturizate li
se adaugã altele presupus conservatoare: misoginismul,
apetenþa pentru utopie, naþionalismul xenofob
ºi ataºamentul faþã de dictaturã.
În realitate, conservatorul este pragmatic,
deci anti-utopic. El are un puternic simþ critic ºi refuzã
formele fãrã fond. Acceptã schimbarea, dacã
este fireascã, motivatã de dezvoltarea organicã a
societãþii, nu de spiritul revoluþionar, nu de programe
experimentale, nu de dragul reformei pentru
reformã. Acesta este unul dintre motivele pentru
care conservatorul este ºi anti-comunist, ºi
anti-fascist, ºi anti-liberal. În treacãt fie spus, din
punct de vedere politic, conservatorul este omul
de dreapta deplin. Celelalte orientãri politice sînt
de o parte ºi de alta a conservatorismului: la centru-dreapta
creºtin-democraþia ºi liberalismul, la
extrema dreaptã fascismul, la centru-stînga socialdemocraþia,
la extrema-stîngã comunismul.
Revenind, la temelia acþiunilor sale, conservatorul
pune credinþa în Dumnezeu. Ca mãdular
al Bisericii, este fidel Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiþii
ºi moralei fundamentate pe învãþãtura evanghelicã.
Astfel, este un familist convins ºi cultivã
filantropia (iatã cum se prãbuºeºte un alt mit: al
individualismului omului de dreapta ). Tradiþia
este pentru el o realitate vie, care îi oferã soluþii
la problemele curente. Conservatorul considerã
cã drepturile ºi obligaþiile sînt la fel de importante
în societate ºi cã trebuie pãstrat un echilibru
între acestea. κi apãrã onoarea cu dinþii, iar prietenia
este sfîntã pentru el. Ordinea, o anume disciplinã
ºi asumarea responsabilitãþilor sînt naturale,
în viziunea sa, ca ºi libertãþile individuale
care nu lezeazã libertatea celorlalþi.
Conservatorul nu dispreþuieºte confortul ºi
traiul bun, dar nici nu-ºi face din acestea fetiº. În
plus, este adept al unei ierarhii sociale bazate pe
criterii morale ºi de competenþã.
Acesta ar fi, în linii generale, profilul conservatorului.
Acestui potret îi corespund, evident,
mulþi români, dar conservatorii alcãtuiesc încã o
minoritate. Avem convingerea cã românii se vor
întoarce la o viaþã în spirit conservator numai
dupã ani de educaþie, la care ar trebui sã se înhame
Biserica, ºcoala ºi o parte a societãþii civile.
Am apreciat cã este de datoria noastrã – ca
unii care promovãm ideea conservatoare din
anii în care era consideratã drept exoticã – sã facem
anumite precizãri referitoare la ce înseamnã
a fi conservator acum, cînd confuziile din viaþa
(continuare în pag. 6)
3