Rost-nr-38 - Omni Press & Design

More documents

Recommendations

Info

ROST cuprins ºi eu adesea de isterie sau de apatie, dupã caz. Neavând vocaþie vizionarã, încerc ºi eu, atât cât pot, sã regãsesc normalitatea ºi echilibrul sufletesc, recurgând la ceea ce mã pricep mai bine, lectura istoriei. Rãspunsul obþinut mã priveºte pe mine ºi, eventual, propria generaþie, aceea care în preajma revoluþiei era pe bãncile liceului sau în primii ani de facultate. Modelul genera]iei noastre Cei care azi au între 30 ºi 40 de ani formeazã oare o generaþie bine individualizatã? Are aceasta un „crez“, o „misiune“ cu adevãrat? Nu ºtiu acum, însã cu 17 ani în urmã lucrurile pãreau cu totul altfel. Am fost o generaþie cuprinsã de patosul recuperator, exprimat prin pasiunea cu care devoram cãrþile lui Eliade, Cioran, Noica. Doream ca în câþiva ani sã ardem zgura depusã timp de jumãtate de veac în sufletele românilor ºi sã facem în acelaºi timp marea transformare pe plan politic, fapt exprimat în fenomenul „Piaþa Universitãþii“. Eºecul acesteia a produs nenumãrate dezamãgiri, deºi, din perspectiva istoriei, el era extrem de previzibil, totul provenind dintr-o greºitã identificare a destinului generaþiei noastre cu generaþia paºoptistã. Dorind sã urmãm acest model ilustru, care a avut atâtea împliniri pe tãrâm politic, am uitat cã cel mai adesea politicul este o expresie a societãþii, iar schimbarea pe plan politic se face atunci când existã condiþii favorabile în corpul social, care se „coc“ în timp. Am uitat cã în spatele generaþiei lui Cuza, Kogãlniceanu ºi Brãtianu se aflã de fapt generaþiile lui ªincai, Maior, Asachi, Lazãr, Poteca, badea Cârþan care, cu rãbdarea cariului ce sfredeleºte lemnul, au croit fundamentele culturale ºi au reuºit sã creeze mediul favorabil din care a ieºit mai apoi triumfãtoare generaþia paºoptistã, fãrã sã þinã seama cã pe plan politic ei au suferit permanent eºecuri în timpul imediat, dar care mai târziu se vor transforma în mari victorii morale. Acesta cred cã ar trebui sã fie modelul generaþiei noastre. Dupã cum se poate observa lesne, tot ce s-a petrecut în România bun din 1989 încoace, s-a petrecut în ciuda politicului, care rãmâne pe mai departe cel mai revolut aspect al societãþii româneºti. Schimbarea s-a produs datoritã unor oameni hotãrâþi sã facã treabã bunã în domeniul lor de activitate. Din acest punct de vedere, mã LA ROST simt mult mai apropiat de un zugrav sau un muncitor la combinat care-ºi face treaba bine, decât de un „intelectual“ care-ºi clameazã la toate colþurile inteligenþa ºi unicitatea. Frustrãrilor ºi lipsurilor de care suferã azi intelectualii li se poate replica cu biografia lui ªincai. Acest mare rãtãcitor, care a purtat permanent cu el în desagã istoria românilor, nu a fost preþuit ºi respectat de conducãtorii de atunci. Cu rãbdare ºi smerenie el a învins, fie ºi prin faptul cã numele acelor canonici care l-au persecutat mai sunt pomenite numai în mãsura în care sunt legate de numele sãu. Schimbarea s-a produs mai întâi în scrierea istoriei ºi mai apoi pe terenul disputelor politice. Faptul este valabil ºi azi. Dacã majoritatea aºa-ziºilor „tineri politicieni“ sunt de o calitate cu totul îndoielnicã, pe tãrâm istoriografic s-a produs în jurul lui 2000 o mare schimbare, datoratã foºtilor studenþi de la începutul anilor ’90, deveniþi acum cercetãtori în toatã puterea cuvântului, care au depãºit discursul oficios al perioadei comuniste ºi respingerile negativiste feroce apãrute imediat dupã 1989. Prin urmare, fie cã ne aflãm în þarã ºi nu suntem bãgaþi în seamã, fie cã muncim în strãinãtate ºi 56 anul IV nr. 38
LA ROST ROST ne bucurãm de respect, fãcându-ne treaba bine în domeniul nostru, punând, în cazul oamenilor de culturã, carte lângã carte, putem construi mai bine România de mâine iar, peste 10-20 de ani, poate vom putea vedea în sfârºit ºi la noi o generaþie de oameni politici de nivel european. Asta nu înseamnã cã trebuie sã renunþãm sã facem politicã. Trebuie doar ca acest aspect sã nu mai fie unul prioritar, sã nu ne mai învrãjbeascã, sã nu mai credem ca odinioarã cã noi vom rezolva toate problemele României, dar sã ºi ºtim sã preþuim ceea ce putem face, sã depãºim atomizarea care caracterizeazã azi generaþia de care vorbesc. ªi atunci, vin cu o corecturã la ceea ce am spus în introducerea acestui articol: nu cred cã azi sau mâine cartea mea va schimba ceva, dar, poate, poimâine, cine ºtie? (normal, toþi visãm sã avem o posteritate cât mai frumoasã). Critica unei cqr]i pe necitite Despre asemenea lucruri am discutat cu unii ºi cu alþii, dar nu m-am gândit niciodatã cã le voi aºterne pe hârtie ºi le voi pune în dezbatere publicã. Am fãcut acest lucru deoarece am fost cauza (indirectã) a disputei dintre doi oameni, fiecare în felul sãu apropiaþi inimii mele. Pe Claudiu Târziu îl cu-nosc personal ºi mã bucur de prietenia lui, o prietenie începutã cu o disputã homericã – sfârºitã cu colaborarea mea constantã în paginile revistei ROST. Aici am învãþat multe din virtuþile dialogului ºi ale rãbdãrii. Am învãþat cã existã perspective diferite ºi cã te poþi înºela adesea. Am fost adesea ispitit sã plec, nemulþumit de unele lucruri, dar dupã un timp mi-am dat seama cã acest lucru ar fi fost o soluþie proastã. Poate cel mai grav a fost când s-a iscat cazul Tanacu. De la început m-am situat împotriva cãlugãrului Daniel ºi m-am supãrat foarte tare când am vãzut patosul cu care unii membri ROST îl apãrau pe acesta. Primul impuls a fost sã renunþ la colaborare. Dar, în timp, cu rãbdare, prin dialog, am cãutat sã înþeleg poziþia colegilor mei ºi azi, deºi tot cred cã Daniel a greºit, poziþia mea este mult mai nuanþatã decât cea iniþialã. Faptul cã nu am publicat nimic despre aceastã chestiune în revistã nu se datoreazã cenzurii, deoarece niciodatã Claudiu Târziu nu s-a erijat în inchizitor. A doua persoanã de care vreau sã vorbesc aici este Cristian Bãdiliþã, pe care nu-l cunosc personal, însã, din momentul în care am descoperit anul IV nr. 38 volumaºul care cuprindea traducerea unei pãrþi a comentariului lui Origen la Evanghelia dupã Ioan, am devenit un fidel lector al cãrþilor sale. Faptul cã o perioadã am scris la aceeaºi revistã mã onoreazã în continuare. Mã dezamãgeºte însã despãrþirea lui de ROST, o despãrþire care, dupã câte vãd, este rezultatul unei dispute cum au loc frecvent când se încinge o discuþie, dar care, nu înþeleg de ce, a fost exhibatã în presã. ªi totul a pornit de la publicarea unei prezentãri a cãrþii mele în ROST, prezentare de care nu am avut habar decât la mult timp dupã ce aceasta a apãrut, dupã cum la fel de târziu am aflat despre articolul domnului Bãdiliþã din ziarul „Averea“. Cartea mea a mai avut o întâmpinare criticã în „România liberã“, fãcutã de Cristian Vasile, care scosese cam în aceeaºi perioadã o carte cu un conþinut oarecum similar. Din lectura recenziei am dedus cã-mi citise cartea „oblic“, în grabã, pentru cã rãspunsul la toate întrebãrile sale se aflau în ea. Nu l-am întrebat ºi nu-l voi întreba pe Cristian, pe care personal îl consider un bun prieten, de ce a ales aceastã cale ºi nu cea mai riguroasã a dezbaterii în cadrul revistelor ºtiinþifice. Oricum viziunile diferite, dar nu cu mult, pe care le avem faþã de istoria Bisericii Ortodoxe în perioada comunistã, le-am discutat ºi le vom discuta direct în cadrul diverselor întâlniri pe care le vom avea în continuare. Nu am fost câtuºi de puþin supãrat pe el ºi am ales sã nu-mi arãt eventualele nemulþumiri în diverse „drepturi la replicã“. „Cizmare, nu mai sus de sanda!“ De ce în cazul lui Cristian Bãdiliþã am hotãrât totuºi sã scriu aceste rânduri? În nici un caz pentru a iniþia o polemicã cu el, ca sã-mi „lustruiesc“ numele, iar acesta este motivul pentru care am ezitat mult înainte de a mã aºeza în faþa computerului. Dar tocmai faima sa a fost ºi motivul care m-a îndemnat sã scriu. Cristian Bãdiliþã este o personalitate a culturii noastre, a cãrui nume va rãmâne un reper obligatoriu în domeniul ºtiinþific pe care îl cultivã. Nu trebuie sã se sperie, cum sugereazã în articolul amintit, cã traducerea Bibliei nu va avea efect. Va avea în mod sigur, dacã nu azi sau mâine, atunci poimâine, în sensul în care am vorbit mai sus. Sper cã în primul rând plãcerea ºtiinþei l-a fãcut sã se apuce de tradus ºi nu dorinþa 57
Page 1 and 2:
ROST cultural, politic, religios Pq
Page 3 and 4:
EDITORIAL ROST Revolu]ia conservato
Page 5 and 6: MARTORI AI VEACULUI ROST slujba de
Page 7 and 8: APEL ROST Lansarea revistei ROST la
Page 9 and 10: REPERE ROST cumetat sã-l numesc cu
Page 11 and 12: REPERE ROST amintirile din închiso
Page 13 and 14: REPERE ROST Dupã 1989, s-a întîm
Page 15 and 16: REPERE ROST aduce libertatea. Hrist
Page 17 and 18: REPERE ROST la altar „moartea lui
Page 19 and 20: REPERE ROST departe, de la factorii
Page 21 and 22: REPERE ROST Biserica stã în afara
Page 23 and 24: REPERE ROST Fotoo:: Boogdan Onnoofr
Page 25 and 26: POLITICA, LA DESCUSUT ROST La urma
Page 27 and 28: POLITICA, LA DESCUSUT ROST Ai zice
Page 29 and 30: POLITICA, LA DESCUSUT ROST numai c
Page 31 and 32: POLITICA, LA DESCUSUT ROST general:
Page 33 and 34: POLITICA, LA DESCUSUT ROST sescu. A
Page 35 and 36: SOCIETATE ROST O perspectivã creº
Page 37 and 38: SOCIETATE ROST Clonarea animalelor
Page 39 and 40: SOCIETATE ROST ÎPS Bartolomeu Anan
Page 41 and 42: SOCIETATE ROST Despre misionarism
Page 43 and 44: CEALALTQ ROM~NIE ROST într-acolo
Page 45 and 46: DEZLEGQRI ROST cãruia voi reveni -
Page 47 and 48: DEZLEGQRI ROST dui sã fie un rafin
Page 49 and 50: DECANTQRI ROST Partidul, Securitate
Page 51 and 52: LA ROST ROST Iubim homosexualii, ev
Page 53 and 54: LA ROST ROST „Crez de generaþie
Page 55: LA ROST ROST blasfemie care trebuie
Page 59 and 60: Apel cqtre cititori O publicaþie i
show all

Rost-nr-38 - Omni Press & Design

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?