Rost-nr-38 - Omni Press & Design

More documents

Recommendations

Info

ROST a patologiei sociale. Cãci problema minoritãþilor sexuale þine, desigur, în reprezentãrile colective, de noþiunea de normalitate. Aici trebuie din nou sã facem o precizare realistã, care pe mulþi poate sã-i ºocheze: atâta vreme cât se întâmplã cu titlu de excepþie, un fenomen social este catalogabil ca patologic, adicã a-normal, deviat de la normã. Este punctul de vedere al clasicilor sociologiei, în frunte cu pãrintele sociologiei franceze, Emile Durkheim, care nu putea fi în nici un caz bãnuit de încrâncenare patriarhal-ortodoxistã, devreme ce era socialist ºi evreu! Acuza]ii pe lîngq realitate Aºadar, atâta timp cât homosexualii sunt minoritari, la fel ca ºi transsexualii sau alte minoritãþi de acelaºi tip, din punct de vedere sociologic ei pot fi taxaþi ca a-normali. Pentru a deveni normalitate (ºtiinþificã sau de conºtiinþã) fenomenul trebuie sã devinã majoritar. Avem de aºteptat pânã când majoritatea românilor vor deveni homo sau transsexuali ºi de-abia atunci vom putea declara cã fenomenul este firesc. Pânã în acel moment, indiferent câte „flamuri“ pro-minoritare vom agita noi, este normalã o dozã oarecare de respingere, de „discriminare“ a acestui fenomen. Societãþile nu funcþioneazã dupã reguli dictate de Foto: Bogdan Onofrei LA ROST ideologia „politicii corecte“. Un om care crede cã normalitatea e sinonimã cu heterosexualitatea va avea întotdeauna o „reacþie“ de respingere a celui care e homosexual. Desigur, „respingerea“ cunoaºte grade diferite, de la respingerea brutalã, durã, la nuanþa culturalã, la etichetarea socialã, la distanþa socialã crescutã etc. Toate aceste procese de „alienare“ a individului „anormal“ sunt mecanisme de apãrare colectivã, de altfel, cu totul fireºti: aºa cum admitem ca homosexualii sã-ºi „afirme“ identitatea (ideea acestei afirmãri este deja purã ideologie), trebuie sã admitem ca ºi heterosexualii s-o afirme pe a lor. Or, din aceastã „confruntare“ nu pot câºtiga, deocamdatã, decât cei aflaþi în majoritate. De fapt, în realitate, lucrurile se petrec mult mai nuanþat decât crede Iulia Popovici. Nu existã (sau sunt cazuri cu adevãrat excepþionale) respingeri brutale ale minoritãþilor (etnice sau sexuale). Toþi avem colegi þigani sau chiar homosexuali. Câþi dintre noi ne arogãm dreptul de a-i judeca pe aceºtia din urmã sau a-i „pedepsi“ pe primii pentru cã sunt mai oacheºi? Ideea cã românii sunt un fel de „naziºti“ antiminoritari este o aberaþie care nu þine cont de ceea ce se petrece efectiv în societatea noastrã. ªtim bine câþi arabi avem în Bucureºti ºi în þarã. ªtim cu toþii cã numãrul chinezilor din cartierul Colentina devine din ce în ce mai mare. Cine a fost, mãcar de curiozitate, la cumpãrãturi în complexul Europa a vãzut ce bine colaboreazã negustorii români, þigani, arabi ºi chinezi de acolo. Nici un fel de discriminare, dimpotrivã, totul aratã ca un bazar multicolor, balcanic. Cât despre discriminarea femeilor, credem cã nu mai are sens sã discutãm. Ideea este forþatã la extrem, pur ºi simplu din raþiuni retorice. Pentru a nu fi acuzaþi cã nu ne referim, totuºi, ºi la femei, dãm un exemplu pe care de altfel chiar autoarea ni-l sugereazã: Alina Mungiu. Femeie, vedetã (unde am citit cã era consideratã „cea mai deºteaptã femeie din România“?), premiatã de Uniter pentru o piesã slabã (artistic), blasfemiatoare, „discriminata“ A. Mungiu se simte bine-merçi în societatea noastrã intolerantã. Îi dorim multã sãnãtate ºi putere de muncã ºi declarãm cu mâna pe inimã cã iubim (creºtineºte) ºi þiganii, ºi homosexualii, ºi femeile, ºi transsexualii, ºi agnosticii. Dumnezeu sã-i lumineze pe toþi! Din ziarul Ziua, 3 martie 2006 52 anul IV nr. 38
LA ROST ROST „Crez de generaþie“ Recenta disputã dintre Cristian Bãdiliþã ºi Claudiu Târziu, pornind de la cartea mea Ortodoxie ºi putere politicã în România contemporanã, mã determinã sã fac publice cîteva reflecþii pe marginea realitãþilor româneºti, a rolului intelectualilor ºi mai ales despre menirea generaþiei noastre. anul IV nr. 38 George Enache Într-o emisiune TV la care am fost invitat cu ceva vreme în urmã, s-a afirmat cã prin cartea mea Ortodoxie ºi putere politicã în România contemporanã aº fi risipit anumite prejudecãþi referitoare la istoria recentã a Bisericii Ortodoxe Române. Am rãspuns foarte convins cã volumul meu nu a risipit ºi nu va risipi nici o prejudecatã, singurii care-l vor citi din perspectiva rece a ºtiinþei fiind aceia pentru care subiectul „biserica“ nu este decât unul din multele domenii de interes. Însã, pentru majoritatea celor implicaþi în nenumãratele cabale ale „dezbaterilor religioase“ din România post-comunistã, persoane pentru care adevãrul este deja un dat care nu poate fi pus în discuþie, cartea mea nu este decât un instrument ideologic, în care unii gãsesc confirmãri, iar alþii hulã la adresa unor „valori sacre“, evident aceste „valori“ variind din perspectiva fiecãruia. Acest lucru îl bãnuiam încã de dinainte de a mã apuca de redactarea cãrþii ºi astfel am fost ferit de speranþe inutile ºi dezamãgiri ieftine. Nebunii întru Hristos [i ceilal]i În cartea lui Michel Evdokimov Pelerini ruºi ºi vagabonzi mistici existã un capitol intitulat „Nebunie întru Hristos ºi culturã“ din care citez: „Sfântul Pavel aºazã pe lista «harurilor», a «darurilor» pe care Duhul Sfânt le acordã oamenilor «înspre ajutorarea tuturora», puterea deosebirii duhurilor, dându-i de altfel prioritate în raport cu darul limbilor sau glosolalia, onoratã uneori în mod abuziv în ºiragul rugãciunilor harismatice. Deosebirea duhurilor este indispensabilã pentru a face distincþie între înºelãtorii credinþei în Dumnezeu sau cazurile triste de oameni dezechilibraþi, epileptici sau posedaþi ºi nebunii întru Hristos. Trebuie ºtiut cã nebunul întru Hristos aplicã lumii noastre propriile sale criterii, acelea ale unui discernãmânt extrem de agresiv. Se ridicã o întrebare: care este opusul nebuniei întru Hristos? [...] Oare, opusul nu ar fi mai degrabã aceastã realitate împotriva cãreia Hristos a combãtut cu perseverenþã: tendinþa unui anumit fariseism, luat în sensul mulþumirii de sine, a opacitãþii sufletului, a apãsãrii cãrnii, a imobilismului care împiedicã depãºirea de sine ºi problematizarea valorilor? Nebunului îi place cel mai mult sã jongleze cu valorile, sã le ridiculizeze, atunci când i se pare cã pretinºii oameni echilibraþi le folosesc în propriul interes […] Aceste mijloace de compensare, cu toatã aura lor de excentricitate nu-ºi gãsesc însã scopul în ele însele – în acest caz ele nu ar fi decât farse sau clovnerii – ci sunt moduri de a-i trezi pe cei prea mulþumiþi de ei, precum ºi pe cei care-i înconjoarã, mijloace de perfecþionare asceticã, cu scopul de a înfrânge demonul vanitãþii.“ Care ar fi legãtura între cele scrise de teologul rus ºi realitãþile României de azi, asupra cãrora vrem sã stãruim în cele ce urmeazã? Chestiunea discernãmântului, a deosebirii „duhurilor“. Apatie, isterie, stres. Iatã cuvinte care revin frecvent atunci când vine vorba sã fie caracterizatã atmosfera din þara noastrã. Numai în închisorile supraaglomerate, mã gândesc aici mai ales la cele din perioada „obsedantului deceniu“ comunist, se mai pot consemna crize identitare de o asemenea intensitate. Acolo, misiunea gardienilor era sã aducã deþinuþii într-un asemenea hal de obosealã fizicã ºi mentalã, într-o asemenea confuzie intelectualã, încât orice portiþã oferitã cu „generozitate“ de regim sã fie privitã ca o binecuvântare, chiar dacã de fapt te afunda ºi mai mult. Pentru a supravieþui trebuia sã-þi loveºti pânã la epuizare aproapele, sã devii informator, sã negi tot ce-ai iubit ºi preþuit o viaþã. Puþini au rezistat unei asemenea 53
Page 1 and 2: ROST cultural, politic, religios Pq
Page 3 and 4: EDITORIAL ROST Revolu]ia conservato
Page 5 and 6: MARTORI AI VEACULUI ROST slujba de
Page 7 and 8: APEL ROST Lansarea revistei ROST la
Page 9 and 10: REPERE ROST cumetat sã-l numesc cu
Page 11 and 12: REPERE ROST amintirile din închiso
Page 13 and 14: REPERE ROST Dupã 1989, s-a întîm
Page 15 and 16: REPERE ROST aduce libertatea. Hrist
Page 17 and 18: REPERE ROST la altar „moartea lui
Page 19 and 20: REPERE ROST departe, de la factorii
Page 21 and 22: REPERE ROST Biserica stã în afara
Page 23 and 24: REPERE ROST Fotoo:: Boogdan Onnoofr
Page 25 and 26: POLITICA, LA DESCUSUT ROST La urma
Page 27 and 28: POLITICA, LA DESCUSUT ROST Ai zice
Page 29 and 30: POLITICA, LA DESCUSUT ROST numai c
Page 31 and 32: POLITICA, LA DESCUSUT ROST general:
Page 33 and 34: POLITICA, LA DESCUSUT ROST sescu. A
Page 35 and 36: SOCIETATE ROST O perspectivã creº
Page 37 and 38: SOCIETATE ROST Clonarea animalelor
Page 39 and 40: SOCIETATE ROST ÎPS Bartolomeu Anan
Page 41 and 42: SOCIETATE ROST Despre misionarism
Page 43 and 44: CEALALTQ ROM~NIE ROST într-acolo
Page 45 and 46: DEZLEGQRI ROST cãruia voi reveni -
Page 47 and 48: DEZLEGQRI ROST dui sã fie un rafin
Page 49 and 50: DECANTQRI ROST Partidul, Securitate
Page 51: LA ROST ROST Iubim homosexualii, ev
Page 55 and 56: LA ROST ROST blasfemie care trebuie
Page 57 and 58: LA ROST ROST ne bucurãm de respect
Page 59 and 60: Apel cqtre cititori O publicaþie i

Rost-nr-38 - Omni Press & Design

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?