Rost-nr-38 - Omni Press & Design

SOCIETATE ROST
O perspectivã
creºtinã asupra
ingineriei genetice
Problematica ºi provocãrile lumii moderne sunt extrem de
delicate. Trãim într-o lume în care limitele cunoaºterii se
extind tot mai departe (clonarea, ingineria geneticã,
transplantul de organe, procrearea medical-asistatã), iar
morala îºi gãseºte tot mai greu locul într-o lume secularizatã,
în care viaþa nu e privitã ca un dar al lui Dumnezeu, ci ca un
dat care nu se discutã ºi faþã care omul modern are libertatea
propriilor decizii.
anul IV nr. 38
Ramona Suciu
Bioetica, în aspectul ei laic, priveºte calitatea
vieþii numai de la naºtere la moarte,
dar Biserica creºtinã considerã cã omul
este o persoanã, deci are caracter transcendent;
ea vizeazã calitatea vieþii de la zãmislire ºi pânã
dincolo de mormânt.
Motivaþia cea mai puternicã referitoare la
înþelegerea problemelor de actualitate este faptul
cã un bun creºtin trebuie sã fie familiarizat cu
poziþia Bisericii; el poate fi de ajutor în mãsura în
care cunoaºte rãspunsurile de pe poziþie creºtinã.
Nu putem sta pasivi la problemele lumii.
Trebuie sã lucrãm în lume pânã este ziuã, pentru
cã „vine noaptea când nimeni nu poate sã lucreze“
(Ioan 9,4).
Viaþa aceasta este scurtã ºi vremelnicã, aºa
cã sã nu sacrificãm eternitatea, ci sã pregãtim
bine veºnicia prin viaþa trãitã dupã cuvântul lui
Dumnezeu, prin faptele bine-plãcute, prin cugetare
cu înþelepciune la lucrurile ºi lucrãrile Lui în
lume. Bioetica ne învaþã cum sã punem în armonie
libertatea noastrã cu voia bine-plãcutã a lui
Dumnezeu, ca uitându-ne „cu luare aminte la toate
lucrurile care se fac sub soare“ ºi încercând sã
pãtrundem „înþelepciunea ºi ºtiinþa, nebunia ºi
prostia“ (Ecleziast 1,14-17) sã vedem în final cã
adevãrul e unul singur: „Eu sunt Calea, Adevãrul
ºi Viaþa“ (Ioan 14,6).
Obsesia clonqrii
Nu putem nega faptul cã raþiunea umanã a
dus la dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei, care au
contribuit la ameliorarea condiþiilor de viaþã
umane, la tãmãduirea multor boli ºi la descifrarea
multor taine din lumea macro sau microcosmosului.
Dar aceastã dezvoltare tehnologicã a
dus la un evident regres spiritual: omul s-a înstrãinat
din ce în ce mai mult de Dumnezeu. De câteva
decenii, omul e de-a dreptul obsedat de ideea
clonãrii „cea mai tulburãtoare ºi cea mai uluitoare
dintre manipulãrile genetice“.
Manipularea materialului genetic al plantelor
ºi animalelor sau chiar a fiinþelor umane, implicã
consecinþe biologice ºi sociale care au repercusiuni
asupra tuturor. Dacã ne împotrivim avortului,
pentru cã încalcã drepturile unei persoane
nevinovate ºi îi distruge viaþa, atunci anumite
forme de inginerie geneticã – mai ales noile tehnici
de clonare – necesitã un control mult mai
atent, pentru cã pot avea consecinþe dezastruoase
pentru întreaga populaþie.
Prin aceste tehnici suntem puºi în faþa unei
întrebãri la care nu s-a încumetat sã rãspundã ni-
35