Rost-nr-38 - Omni Press & Design

SOCIETATE ROST
Clonarea animalelor
Aºadar, clonarea este o realitate. Se folosesc
douã tehnici:
1. nucleul unei celule somatice este transferat
într-un ovocit denucleat ºi activat;
2. se fuzioneazã o celulã embrionarã cu un
ovocit sau cu altã celulã somaticã. Începe un joc
ciudat: un ou se divide pânã în stadiul de 8 celule.
Celulele sunt individualizate ºi fiecare din ele fuzioneazã
cu un ovocit. Rezultã alþi embrioni. Încep
sã se dividã, ºi, dupã câteva multiplicãri, celulele
sunt separate ºi clonate. Teoretic, se pot obþine nenumãraþi
embrioni. Doar teoretic, cãci, dupã douã
sau trei cicluri „jocul“ se opreºte spontan.
Acum o jumãtate de secol, doi experimentatori
au anunþat clonarea unui batracian. Începutul
lui 1997 anunþa ºtirea „bombã“ a anului: reu-
ºita clonãrii unui mamifer (celebra de acum oiþã
Dolly). Clonarea acesteia s-a realizat prin înlocuirea
nucleului ovulului unei oi cu nucleul unei
celule a glandei mamare. Reacþiile lumii ºtiinþifice,
dar ºi ale opiniei publice au fost imediate ºi
intense. Sentimentele comune erau teama ºi speranþa.
Teama de turmã. ªi nu atât a unei turme de
oi identice, cât a unei „turme“ de oameni identici,
având aceeaºi culoare, aceeaºi talie, acelaºi comportament...
Legislaþia celor mai multe þãri a fost surprinsã
descoperitã. La 12 ianuarie 1998, la Paris, sta-
anul IV nr. 38
tele membre ale Consiliului Europei, luând act de
evenimentele ºtiinþifice intervenite în materie de
clonare a mamiferelor, semneazã un Protocol
adiþional la Convenþie, care stipuleazã printre altele
cã „este interzisã orice intervenþie având drept
scop crearea unei fiinþe umane vii sau moarte“.
Riscurile clonqrii
Întrebarea este de ce se opun biologii, ºi mai
ales, comitetele de bioeticã, clonãrii. Mai întâi,
pentru cã, evitând reproducerea naturalã, încercãm
sã preluãm rolul Creatorului. În al doilea
rând, pentru cã existã riscul naºterii unor copii
malformaþi – riscul teoretic e mai mare decât la
copiii rezultaþi dintr-o fecundare naturalã. Nimeni
nu ºtie dacã nu va apãrea o patologie a duplicatelor.
Trebuie avute în vedere mai ales problemele
etice majore pe care aceste tehnologii le deschid.
Cine hotãrãºte limitele experimentelor de
acest fel? Controlul noilor tehnologii va fi determinat,
se pare, de criteriul profitului.
Cine beneficiazã de pe urma acestora?
Trebuie impusã în mod obligatoriu sterilizarea
în cazul în care pãrinþii poartã gene anormale?
Ar fi corect sã li se cearã pãrinþilor în devenire
aºa-numitul buletin genetic înainte ca aceºtia
sã se cãsãtoreascã? Dar dacã acest buletin genetic
va fi impus pentru angajarea în serviciu, acest lucru
nu va fi împotriva omului? Prin acest „buletin“
se va cunoaºte coeficientul de inteligenþã al
unei persoane, precum ºi viitoarele boli. Astfel, i
se poate refuza angajarea, iar casele de asigurãri
sociale îi pot retrage protecþia.
Tot în baza acestui buletin biologic se va putea
stabili cine are dreptul de a se naºte. Astfel, va
reînvia miºcarea eugenistã, care are ca scop
crearea fiinþelor perfecte, precum ºi eliminarea
celor „imperfecte“.
Cine îºi va asuma responsabilitatea pentru
dezastrele ecologice, pentru epidemii ºi, în general,
pentru rezultatele viitoare ale ingineriei genetice
care ar putea avea efecte dezastruoase
pentru întreaga omenire?
Posibilitatea contaminãrii accidentale sau a
epidemiilor alãturi de ameninþarea manipulãrii
formelor de viaþã umane sau de alt fel întãreºte
37