Tehnici de implementare a concurentei în analiza si proiectarea ...

parte acestea. Acest identificator unic va fi utilizat în special în generarea de cod si în
procesul de simulare.
Autotranzitia de la nivelul clasei FSMTransition ataseaza fiecarei tranzitii câte
o dublura, utila în cazul scalarii (minimizarii sau maximizarii) starilor compuse.
Astfel, în figura 5.4. este dat un exemplu în care o astfel de dublura este necesara.
Tranzitiile etichetate cu m1, respectiv m3 fac legatura între stari aflate la nivele
diferite de încuibarire. În momentul în care se doreste ignorarea continutului starii
State2 de exemplu, substarile acesteia vor fi "ascunse", fapt care implica automat si
"ascunderea" celor doua tranzitii amintite. Aceasta operatie de "ascundere" conduce
însa la modificarea comportamentului obiectului modelat: obiectul nu va putea
accepta un mesaj m1 în cazul în care se afla în starea State1, sau un eveniment m2
atunci când se afla în starea State2. Aceasta este însa un efect nedorit, deoarece
scalarea starilor are doar rolul de a reduce complexitatea unei harti de stari din punct
de vedere al proiectantului si nu de a modifica comportamentul modelat.
Prin urmare este necesara introducerea unor tranzitii suplimentare care sa
conserve acest comportament. Aceste tranzitii sunt de fapt dublurile tranzitiilor
originale, si ele fac legatura între starile State1 si State2. Aceste tranzitii vor avea
acelasi identificator ca si tranzitiile originale pentru a nu perturba procesul de
simulare, iar ele nu vor influenta generarea de cod sursa. Tot în scopul conservarii
comportamentului, clonele tranzitiilor care au ca stare sursa o stare "ascunsa" vor avea
conditia de declansare ca o conjunctie între conditia originala si invariantul starii sursa
(cazul tranzitiei etichetate cu m3, care va avea acum conditia de declansare c3 && c4,
unde && reprezinta operatorul si-logic din limbajul de programare C++).
5.3. Descrierea aplicatiei ActiveCASE
Instrumentele CASE de analiza si proiectare orientata-obiect a aplicatiilor
ofera sprijin pentru cele mai importante etape ale ciclului de viata a unei aplicatii.
Acestea sunt:
- Analiza - în cadrul careia se realizeaza identificarea caracteristicilor
esentiale tuturor solutiilor corecte posibile,
- Proiectarea - care adauga modelelor de analiza noi elemente care definesc
o solutie particulara, pe baza optimizarii anumitor criterii,
139