Tehnici de implementare a concurentei în analiza si proiectarea ...

Un element important care a fost introdus în hartile de stari si care nu se
regasea în diagramele de stari traditionale este cel de structura. Lipsa unei modalitati
de structurare si de încapsulare a informatiei determina cresterea nejustificata a
dimensiunilor si a complexitatii diagramelor de stari. Hartile de stari însa permit
structurarea diagramelor utilizând stari ierarhice.
Astfel, hartile de stari au extins masinile cu stari finite cu trei noi trasaturi:
adâncime, ortogonalitate si distributie de evenimente (broadcast).
1. Adâncimea. Aceasta trasatura se refera la posibilitatea rafinarii si
ierarhizarii starilor. Astfel, pentru fiecare stare pot fi definite o multime de substari
împreuna cu tranzitii între acestea. Conceptul de adâncime permite gestionarea
complexitatii prin contruirea unei ierarhii de harti de stari încuibarite (figura 4.4). O
stare care contine substari este întâlnita în literatura sub numele de stare compusa,
OR-stare sau stare abstracta, iar un sistem care se afla într-o astfel de stare se va afla
în una si numai una dintre substarile acesteia. Prin urmare o harta de stari poate fi
reprezentata sub forma unui arbore ale carui noduri intermediare sunt reprezentate de
starile compuse, iar nodurile frunza reprezinta starile simple, concrete ale sistemului.
În unele versiuni ale hartilor de stari ierarhizarea este utilizata la eliminarea
nedeterminismului prin stabilirea unor prioritati de declansare a tranzitiilor.
Figura 4.4. Starea D este rafinata în substarile A si B (daca sistemul se afla în starea
D atunci, în mod obligatoriu, el se va afla în una si numai una dintre starile A sau B)
2. Ortogonalitatea. Unul dintre neajunsurile masinilor cu stari finite
conventionale este acela al exploziei exponentiale de stari generate de combinarea
tuturor starilor independente ale unui sistem. Prin utilizarea starilor ortogonale acest
neajuns este înlaturat. Astfel doua componente independente ale sistemului pot fi
modelate împreuna într-o asa numita stare ortogonala (cunoscuta în literatura si sub
denumirea de AND-stare), fiind separate prin intermediul unei linii punctate. Astfel,
un sistem care se afla într-o stare ortogonala, ea se va afla în câte o stare din fiecare
componenta ortogonala a acesteia. Aceasta trasatura ofera posibilitatea combinarii
95