Tehnici de implementare a concurentei în analiza si proiectarea ...

foarte important. Chiar si în cazul în care timpul nu se cuantifica explicit, este
necesara cunoasterea momentului în care reactia apare relativ la evenimentele din
secventa de intrare (acest element sta de fapt la baza paradoxului Brock-Ackermann
prezentat anterior).
O abordare a acestei probleme este aceea de a specifica pentru fiecare situatie
o cantitate concreta de timp. Aceasta abordare nu este potrivita nivelului de
abstractizare al hartilor de stari, deoarece este dependenta de implementare si forteaza
cuantificarea din start a timpului. O alta abordare consta în fixarea timpului de reactie
la o unitate de timp (pentru un domeniu discret de timp). Acest lucru este simplu, însa
ramâne slab abstractizat, deoarece este dificila rafinarea specificatiilor fara
modificarea întelesului acestora la nivel înalt. În [HUI91] s-a aratat ca problemele
cauzate de o astfel de abordare sunt asemanatoare cu anomaliile tipice limbajelor de
programare de nivel coborât: o modificare locala a mai multor instructiuni afecteaza
comportamentul întregului program (modificare nereprezentând o corectie, ci doar o
rafinare a unei actiuni). De exemplu, o tranzitie etichetata întrebare/raspuns poate fi
rafinata în doua tranzitii etichetate intrebare/consultare si consultare/raspuns. În
acest caz lungimea sintactica a calculului este modificata. Prin urmare un timp de
executie fix pentru entitati sintactice (tranzitii, instructiuni etc) nu este suficient de
flexibil.
Abordarea aceasta are si un alt dezavantaj: impunerea unei durate fixe pentru o
reactie implica, în practica, introducerea de intârzieri explicite artificiale pentru a
corespunde intocmai specificatiilor.
O a treia abordare este aceea de a considera ca executia unei reactii dureaza o
perioada de timp strict pozitiva, urmând a constata durata exacta într-o faza ulterioara.
O astfel de abordare introduce însa nedeterminismul la nivelul hartilor de stari si face
dificila sau chiar imposibila demonstrarea anumitor proprietati în fazele timpurii ale
dezvoltarii.
Prin urmare, din analiza celor trei abordari mentionate, rezulta concluzia ca
timpul de executie al reactiilor trebuie sa fie caraterizate de urmatoarele proprietati:
?? trebuie sa fie precis, însa sa nu depinda de implementare,
?? sa fie cât de scurt posibil, pentru a nu determina întârzieri artificiale,
?? trebuie sa aiba un grad ridicat de abstractizare, astfel încât "cronometrarea"
sa fie ortogonala cu comportamentul functional.
98