Tehnici de implementare a concurentei în analiza si proiectarea ...

Afirmatie 1. Orice drum dintr-o ierarhie de mostenire incrementala
implementeaza un lant de subtipuri.
Afirmatie 2. Fiecare lant de subtipuri poate fi implementat de o ierarhie de
mostenire incrementala.
Conform definitiei de tip data anterior, în care acesta este caracterizat de o
multime de operatii, afirmatiile 1 si 2 au loc pentru orice ierarhie de mostenire (nu
neaparat incrementala!), în care nu este permisa stergerea de operatii. În cazul
programarii orientate-obiect concurente însa, exista o multime consistenta de limbaje
sau modele obiect care fac ca o subclasa dintr-o ierarhie de mostenire incrementala sa
fie strâns legata de superclasa acesteia printr-o relatie mai puternica de subtipizare,
bazata pe acceptarea de secvente de mesaje, spre deosebire de relatia bazata pe
multimi de operatii. Aceste limbaje sau modele obiect utilizeaza mecanisme de
sincronizare orientate pe încapsulare. Problema anomaliilor de mostenire apare
frecvent în cazul acestor limbaje deoarece afirmatia 2 nu este îndeplinita pentru
aceasta notiune de tip.
Obiectele active au cel putin un fir de executie propriu. Concurenta inter-
obiect si intra-obiect implica necesitatea sincronizarii, fara de care starea unui obiect
activ poate deveni inconsistenta. De aceea programarea orientata-obiect concurenta
introduce notiunea de control de interfata. Majoritatea modelelor obiect realizeaza
controlul interfetei prin intermediul unei entitati speciale, pe care le vom numi în
continuare gestionare de mesaje, si care se concretizeaza printr-un fir de executie
distinct, un mecanism de blocare sau un obiect special. Aceste entitati decid care sunt
operatiile permise a fi lansate în executie si operatiile care trebuie sa fie suspendate
astfel încât obiectul sa se afle în orice moment într-o stare consistenta. Mesajele
receptionate de la alte obiecte din sistem vor fi retinute într-o coada de mesaje pâna
când entitatea care gestioneaza controlul interfetei le permite sa avanseze. Prin
urmare controlul interfetei impune constrângerile de sincronizare.
Vom utiliza notatia pentru reprezentarea unei secvente de
mesaje acceptate m1, ..., mn. Presupunând ca putem caracteriza un tip prin intermediul
unei multimi de secvente de mesaje {u1,...,uk}, fiecare instanta apartinând acestui tip
are proprietatea ca cel putin fiecare ui reprezinta o secventa valida a instantei. Daca ?
? ? atunci fiecare instanta a lui ? este de asemenea un element al lui ?, si de aceea
este capabil sa accepte multimea de secvente de mesaje proprie lui ?. Prin urmare,
68