Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

14
au făcut şi ne descoperă prin ele scopul aşezat de Dumnezeu în fiecare făptură" 31 .
Raţiunile simple devin în mintea contemplativului raţiuni duhovniceşti, înalte.
Cunoaşterea şi contemplarea în duh a creaţiei îi descoperă caracterul ei de simbol.
Acesteia îi corespunde o cunoaştere simbolică, analogică, o cunoaştere raţională,
premiză a contemplaţiei spirituale. Contemplarea în duh ne duce la înţelegerea
fundamentelor lumii, a raţionalităţii ei, la sesizarea sensului ei de simbol şi de etapă spre
lumea cerească.
Prin lucrarea ascetică, eliberatoare de păcat şi de patimi, omul reuşeşte să unifice aceste
sensuri, uneşte omul şi lumea, îndreptându-le către Logosul divin, arhetipul lor etern.
Aceste raţiuni prime se descoperă şi devin tot mai accesibile credinciosului pe măsura
spiritualizării lui, a dobândirii şi lucrării virtuţilor. Progresul în descifrarea cu
cunoaşterea tot mai bună a acestora este legat indisolubil de progresul ascetic 32 .
Raţiunile lucrurilor au un caracter dinamic, nu static, aflându-se într-o continuă
redescoperire a valorii lor. Acest dinamism vizează unificarea lor şi fixarea lor în
Dumnezeu.
Totuşi, Sfântul Maxim lasă să se înţeleagă că această cunoaştere a lui Dumnezeu
prin intermediul raţiunilor lucrurilor are un caracter limitat. Omul, contemplând raţiunile
duhovniceşti ale lucrurilor şi urcând pe calea deschisă de ele spre Raţiunea divină,
conştientizează existenţa unui Făcător al tuturor, "dar nu cugetă cum este Acela, căci
aceasta nu o poate înţelege nimeni. Făptura văzută ne ajută să înţelegem că este un
Făcător, dar nu şi cum este Făcătorul" 33 .
Evagrie Monahul vorbeşte despre un progres real în descifrarea acestor raţiuni, pe
măsura progresului nostru ascetic. Raţiunea supremă se descoperă, potrivit lui, doar în
starea de rugăciune 34 .
Prin raţiunile sădite în fiinţa ei, lumea este chemată să îşi atingă desăvârşirea în Hristos,
prin om. De aceea, depinde de om cum o conduce: raţional, inspirat, adaptat la raţiunile
ei; sau despotic şi spre un ţel străin finalităţii ei.
Sensurile duhovniceşti ale conceptului de "lume". Atitudinea ascetică
faţă de ea
La modul neutru, prin “lume”, spiritualitatea răsăriteană înţelege tot ceea ce există
în afară de Dumnezeu, făpturile văzute şi nevăzute, însufleţite şi neînsufleţite, inclusiv
omul, care formează cu aceasta un întreg unitar şi armonios 35 .
31
Ibidem, p. 65.
32
Vezi Pr. Drd. Sterea Tache, Teologia Logosului la Sfântul Maxim Mărturisitorul, în “Studii teologice”, XXIX (1977),
nr. 5-8, p. 516-527.
33
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie..., p. 223.
34
Evagrie Monahul, Cuvânt despre rugăciune, în Filocalia..., volumul 1, p. 111.
35
Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Dumnezeu Creatorul, în volumul Îndrumări misionare, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p.
153.