Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

18
ca să ne eliberăm de poftele şi faptele rele şi să ne facem fuga de ele neîntoarsă, iar pe de
altă parte să ne facem bărbaţi ai poftelor Duhului" 59 .
De aceea, sensul pe care Sfântul Grigorie Palama îl dă nepătimirii, nu este acela
de omorâre a puterii pătimitoare, ci mutarea ei de la cele mai rele la cele mai bune şi
lucrarea ei îndreptată, prin deprindere, spre cele dumnezeieşti 60 .
Învăţătura creştină este aceea că nu poate dobândi cineva dragostea de Dumnezeu
odată cu poftirea lumii şi nici nu poate ajunge la comuniunea cu El, împreună cu părtăşia
de lume, precum nici să se îngrijească de Dumnezeu, odată cu grijile lumii 61 .
Detalii deosebite, în această privinţă, aduce Sfântul Petru Damaschinul.
Referindu-se la lume şi la lucrurilor ce o compun şi pot folosi omului, el descrie patru
reacţii faţă de acestea: unii urăsc lucrurile lui Dumnezeu, aşa cum o fac diavolii, care
luptă dintr-o pornire malefică, distructivă, de a le strica, de a le dezbina; alţii le iubesc
ca bune, dar cu patimă, cum fac dobitoacele necuvântătoare, lipsite de raţiune; alţii le
iubesc firesc, folosindu-se de toate cu înfrânare; iar alţii, cum o fac îngerii, privesc
toate spre slava Făcătorului, nefolosindu-se decât de cele trebuincioase şi cu
discernământ pentru viaţă 62 . Prin urmare, adevărata atitudine faţă de bunurile
lumii nu este cea de ură a lor, pentru că ar fi toate rele şi nefolositoare, dar nici de
iubirea neraţională, pătimaşă a lor, ca unele ce ar fi toate bune şi plăcute, ci aceea
de folosire a lor cu înfrânare, cu discernământ şi spre slava Creatorului.
Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte despre trei trepte ale acestei lepădării sau de trei
lepădări. Cea dintâi este lepădarea de toate lucrurile, de toţi oamenii, până şi de
părinţi. Cea de-a doua constă în lepădarea voii proprii, iar cea de-a treia este lepădarea
de slava deşartă, care urmează ascultării 63 .
Acestor etape ale lepădării le corespund alte patru trepte ale înaintării în virtute şi ale
nepătimirii, descrise de Sfântul Maxim. Prima etapă a înaintării constă în lucrarea simplă
a poruncilor, iar nepătimirea corespunzătoare este înfrânarea desăvârşită de la păcatul
cu fapta. A doua etapă este dobândirea tuturor virtuţilor prin lepădarea totală a
gândurilor care consimt cu plăcere. A treia duce la spiritualizarea firii, prin nemişcarea
totală a poftei spre patimi, iar cea de-a patra treaptă este curăţirea totală de
patimi, chiar şi de închipuirea lor.
"Ştiinţa firii" despre care vorbeşte Cuviosul Nichita Stithatul, ca exersare a fiinţei
noastre în planul spiritual, trebuie să fie o "lucrare permanentă a crucii" 64 . A muri lumii
înseamnă pentru el, "a muri mădularelor trupului", a desfiinţa robia faţă de trup şi a fi
purtaţi doar de legea superioară a duhului" 65 .
59
Sfântul Grigorie Palama, Cuvânt pentru cei ce se liniştesc ci evlavie. Al doilea din cele din urmă. Despre rugăciune,
în Filocalia..., volumul VII. Traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1977,
p. 252.
60
Ibidem, p. 249.
61
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 40.
62
Sfântul Petru Damaschinul, Învăţături duhovniceşti..., p. 145-146.
63 Ibidem, p. 64.
64 Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 64.
65 Ibidem, p. 342.