Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

28
duhovnicesc, ci un belşug spiritual, în legătură cu Viaţa cea adevărată - Hristos
Domnul.
Pentru aceasta, socotim necesară o introducere generală în temă, prin
prezentarea succintă a concepţiei spiritualităţii ortodoxe cu privire la rău, la formele
sale de manifestare - păcatul şi patima, pentru a putea sublinia şi câteva concluzii şi
modalităţii de înlăturare a lui.
Concepţia despre rău în spiritualitatea răsăriteană
Problema existenţei răului în lume şi a formelor pe care el le îmbracă, face
parte din problemele eterne ale omului şi ale omenirii, de modul rezolvării şi
înlăturării lui depinzând, pentru om, conduita sa prezentă, în această lume şi în
această viaţă, dar şi răsplata sau osânda viitoare 97 .
“Teologia răului” şi problema în care acesta poate fi înlăturat din viaţa lumii şi a
omului, constituie “una dintre cele mai vechi şi mai grele probleme care frământă pe
om de la apariţia lui. Viaţa însăşi este o formă a luptei duse împotriva răului, căci nu
se poate spune că omul şi societatea n-au încercat, de-a lungul istoriei, să combată
răul” 98 . Sau cum, pe bună dreptate, constată un moralist român contemporan, criza
sau drama omului modern şi a lumii în care el trăieşte este că “piere şi nu-şi dă seama
de unde-i vine pieirea. Aruncă vina pe crizele economice, sociale şi politice,
socotindu-le ultimele şi singurele cauze ale răului de care suferă, dar ignoră cauza
adevărată a tuturor relelor: păcatul” 99 .
Concepţia teologiei creştine privind originea, manifestările şi modalităţile de
luptă împotriva răului, este superioară oricărei morale, ontologii şi metafizici, tocmai
prin această dimensiune duhovnicească şi în acelaşi timp practică; ea nu se limitează
doar la constatarea existenţei şi prezenţei unei puteri şi lucrări rele în lume şi viaţă, ci
o explică şi ne dă şi mijloacele de contracarare a ei. De aceea, numai teologia creştină
este în măsură să aducă soluţia practică la o asemenea problemă 100 . “Explicaţia
creştină a răului din libertate - spune Părintele Dumitru Stăniloae - e singura care nu
leagă răul de esenţa realităţii eterne sau a celei create de Dumnezeu, luând totuşi răul
în serios. Şi e singura care salvează însăşi existenţa libertăţii în realitatea existenţei.
Orice altă explicaţie compromite iremediabil existenţa şi neagă libertatea, adică însăşi
demnitatea umană” 101 .
Cu privire la existenţa şi realitatea răului, există mai multe ipoteze:
materialistă, substanţialistă - potrivit cărora răul are o cauză şi o existenţă în sine; şi
97 Prof. Dr. Constantin C. Pavel, Problema răului la Fericitul Augustin, EIBMBOR, Bucureşti, 1996, p. 8.
98 Pr. prof. Ioan G. Coman, Dumnezeu nu este autor al răului, în “Studii teologice”, V (1953), nr. 1-2, p. 38.
99 Prof. Dr. Constantin C. Pavel, op. cit., p. 9.
100
Ibidem, p. 11.
101
Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, ediţia a doua, EIBMBOR, Bucureşti, 1996, p.
309.