Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

More documents

Recommendations

Info

6 ÎNVĂŢĂTURA DESPRE LUME ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ Pentru spiritualitatea creştină, în general, dar în mod deosebit pentru ascetica ortodoxă, atitudinea faţă de lume şi faţă de lucrurile ce o compun este fundamentală în planul mântuirii şi al eshatologiei. Un prim pericol, urmare a păcatului originar, îl constituie acela de a înţelege creaţia deformat, ca sursă de provocare a plăcerii, ceea ce o aruncă într-o existenţă paranaturală, făcând din ea o cale spre iad. Contemplată, însă, în raţiunile ei divine, duhovniceşti, ea devine o adevărată "arenă" sau "stadion" 1 , cum o numesc Părinţii duhovniceşti ai Răsăritului ortodox, loc de exersare a puterilor spirituale superioare, o cale spre rai, un drum spre îndumnezeire şi spre unirea cu Dumnezeu-Iubire. Învăţătura creştină nu priveşte doar aspectul exterior al lumii şi nici nu o consideră un simplu cadru sau mediu al vieţii raţionale, ci îi acordă acesteia o înaltă valoare educativă şi soteriologică. Lumea, în învăţătura creştină, este drum sau cale spre desăvârşire. Alături de om şi prin el, ea este chemată să participe la viaţa duhovnicească, să fie restaurată şi recapitulată ontologic, mântuită, să "pătimească îndumnezeirea". Deşi vorbeşte uneori, în sens negativ despre "lume", sensul pe care îl dă acesteia spiritualitatea ortodoxă este pozitiv, lumea fiind chemată să devină un "laborator al desăvârşirii şi sfinţeniei", pentru că îşi descoperă adevăratul rol şi adevărata semnificaţie doar în legătură cu omul şi acesta, nu în starea de cădere, ci în aceea de restaurare. Creaţia are un rol fundamental, este indispensabilă omului, nu doar din punct de vedere fizic, material, ci şi spiritual. Ea este locul, mediul în care omul îşi lucrează mântuirea, urcându-i variatele trepte, pe calea raţiunilor lucrurilor, deci este absolut necesară desăvârşirii omeneşti, după cum nici ea nu-şi dobândeşte adevăratul ei sens decât în legătură cu omul, cel care o mântuieşte. Tot astfel, "mântuirea nu se obţine în izolare, ci în cadrul cosmic" 2 . Mântuindu-se pe sine, omul înalţă lumea la treapta de "materie înduhovnicită" 3 şi ridicând lumea, se exersează duhovniceşte pe sine. Privită doar în aspectul ei exterior, fizic, lumea este trecătoare. Ea nu îşi descoperă scopul şi nu îşi atinge vocaţia decât în şi prin om, "chip al lui Dumnezeu". 1 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, volumul X. Traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1981, p. 263: “Lumea aceasta e un loc de luptă şi un stadion de curse. Şi timpul acesta e un timp de luptă”. 2 Preot Profesor Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, p. 166. 3 Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă pentru Institutele teologice, volumul 3, EIBMBOR, Bucureşti, 1978, p. 417.
7 O primă delimitate este de ordin terminologic, dar cu implicaţii profunde. Părinţii duhovniceşti vorbesc despre lume, folosind doi termeni oarecum diferiţi: cel de creaţie şi cel de lume. Conceptul de “cosmos” sau "creaţie" are un sens pozitiv şi o semnificaţie în planul veşniciei, pe când "lumea" are nu un sens peiorativ, cât mai ales o conotaţie negativă, în deplină continuitate faţă de învăţătura Noului Testament, potrivit căreia "lumea zace sub puterea celui rău" (I Ioan 5,19; I Ioan 2, 15), înţelegându-se prin aceasta lumea contaminată de păcat. Alteori, în scrierile duhovniceşti întâlnim o altă pereche de sintagme: "chipul interior" şi "chipul exterior" al lumii, cu un înţeles oarecum apropiat de cel de "creaţie" şi respectiv "lume", ceea ce dovedeşte faptul că Părinţii nu se limitează la simple precizări de ordin tehnic, ci pătrund în esenţa problemei. Prin urmare, spiritualitatea creştină vorbeşte sau distinge două aspecte, două laturi ale lumii: prima în care lumea reprezintă mediul natural al vieţii noastre. Pe aceasta omul are vocaţia de a o spiritualiza, de a o înduhovnici necontenit, spre descoperirea şi experierea raţiunilor sale, conducându-o spre un “cer nou şi pământ nou”. Alta este lumea păcatului, ostilă lucrării duhovniceşti şi prezenţei lui Dumnezeu în ea. De aici decurg două atitudini ascetice faţă de lume: una pozitivă şi una negativă 4 . Atunci când lumea este privită şi înţeleasă din punctul de vedere al originii şi finalităţii sale, ea se descoperă în calitate de operă a iubirii lui Dumnezeu, pe care şi noi trebuie să o iubim, la fel cum a iubit-o Dumnezeu Însuşi. Însă, atunci când ne referim la lumea căzută în păcat, altfel decât cea pe care a făcut-o Dumnezeu, ea pare a fi, mai degrabă, duşmanul lui Dumnezeu şi al nostru şi de aceea, trebuie să fie învinsă. Sensul pe care îl dă spiritualitatea filocalică acestei lupte nu este acela de fugă de lume, ci de biruinţă asupra ei, pentru a ne elibera de ea şi a o elibera şi pe ea de răul care încearcă să o domine. Nu putem iubi lumea cu o dragoste adevărată dacă nu începem prin a e ne elibera de ea; trebuie să urâm în lume păcatul, pentru a o mântui pe ea şi pe noi 5 . Atunci când se referă la creaţie sau lume în sensul pozitiv, scriitorii filocalici arată valoarea ei de suport pentru lucrarea mântuirii, subliniind, în acelaşi timp, rolul responsabil al omului în această mişcare generală spre îndumnezeire. Însă, când se referă la lumea păcatului, Părinţii duhovniceşti evidenţiază mai mult caracterul sau aspectul dramatic, încordat al luptei de eliberare a acesteia din robia păcatului şi a morţii 6 . Cu toate acestea, autentica atitudine, vom vedea că nu este nici cea de respingere a lumii, dar nici cea de cufundare exclusivă în plăcerile pe care ea le poate oferi, ci ceea ce în spiritualitatea filocalică se cuprinde sub titlul generic de nepsis sau trezvie, adică a utilizare a ei cu discernământ, de consumare euharistică a ei, ca pe un mediu 4 Thomas Spidlik, La spiritualite de l’Orient chretien, Pontificium Orientalium Studiorum, Roma, 1978, p. 123-124. În Izvoarele luminii. Tratat de spiritualitate, Editura Ars Longa, Iaşi, 1995, p. 154, Thomas Spidlik arată că termenul “lume” poate avea patru semnificaţii principale: 1) lumea văzută şi nevăzută, adică tot ceea ce a creat Dumnezeu; 2) natura văzută (spre deosebire de om); 3) societatea umană şi 4) societatea coruptă, mediul social pervers, ispitele, adică lumea în sensul moral. 5 Louis Bouyer, Introduction a la vie spirituelle. Precis de theologie ascetique et mistique, Paris, 1960, p. 189. 6 De aici decurg,, de fapt, şi cele două atitudini ascetice, cu privire la lume: retragerea din lume şi slujirea ei. Adevăraţii Părinţi duhovniceşti au ştiut însă să le îmbin.e. După o perioadă de solitudine, de autocunoaştere şi de biruinţă asupra păcatelor şi patimilor, ei s-au pus în slujba comunităţii, a semenilor, a lumii.
Page 1 and 2: 1 Preot IOAN C. TEŞU TEOLOGIA NECA
Page 3 and 4: SFÂNTA SMERITĂ CUGETARE - ÎMPĂR
Page 5: 5 Iubite cititorule, Părinţii duh
Page 9 and 10: 9 făcute prin Cuvântul dumnezeies
Page 11 and 12: 11 raţiunii ei, înălţându-o la
Page 13 and 14: 13 este chemată “să participe l
Page 15 and 16: 15 În directă legătură cu aceas
Page 17 and 18: 17 Părinţii duhovniceşti învaţ
Page 19 and 20: 19 Experienţa ascetică a ”pusti
Page 21 and 22: 21 mântuire, să-i surprindem sufl
Page 23 and 24: 23 când sunt văzute avându-şi e
Page 25 and 26: 25 şi veacului viitor. Prin om, ma
Page 27 and 28: 27 ASCEZA ORTODOXĂ - CALE ÎMPĂR
Page 29 and 30: 29 o ipoteză negativistă, după c
Page 31 and 32: 31 ţintă, fără frumuseţe, făr
Page 33 and 34: 33 Din această perspectivă, respo
Page 35 and 36: 35 care îi îngăduie Dumnezeu. Mo
Page 37 and 38: 37 Părinţii filocalici, precum Ma
Page 39 and 40: 39 săvârşirea păcatului, caută
Page 41 and 42: 41 vederii (contemplării), le înf
Page 43 and 44: 43 O întrebare pe care şi-au pus-
Page 45 and 46: 45 neraţională a sufletului faţ
Page 47 and 48: 47 Ascetica ortodoxă distinge cu p
Page 49 and 50: 49 În funcţie de modul de împlin
Page 51 and 52: 51 Voinţa gnomică sau personală
Page 53 and 54: 53 adevărurilor ontologice, din le
Page 55 and 56: 55 Dintre cauzele generale, ascetic
Page 57 and 58:
57 4) Curăţirea totală chiar şi
Page 59 and 60:
59 TEOLOGIA NECAZURILOR SAU A ÎNCE
Page 61 and 62:
61 omul a ajuns ca, în loc să aco
Page 63 and 64:
63 prin îndelungi osteneli şi în
Page 65 and 66:
65 de fiecare ceas a iubirii noastr
Page 67 and 68:
67 negrăită, deschizându-li-se u
Page 69 and 70:
69 Sfântul Grigorie Sinaitul vorbe
Page 71 and 72:
71 cunoaşte starea sufletului nost
Page 73 and 74:
73 Oscilând între aceste două li
Page 75 and 76:
75 în corabia căinţei pentru ned
Page 77 and 78:
77 Prin urmare, asemenea smereniei,
Page 79 and 80:
79 (facultăţilor) sufletului: a c
Page 81 and 82:
81 Pocăinţa pătrunde până la h
Page 83 and 84:
83 Sfântul Simion Noul Teolog ne
Page 85 and 86:
85 mai bun decât cel ce foloseşte
Page 87 and 88:
87 {i, spune Sfântul Petru Damasch
Page 89 and 90:
89 deschide 65 , de calitatea ei de
Page 91 and 92:
91 un hotar pozitiv, pentru că luc
Page 93 and 94:
93 mai din cap şi mai din urmă al
Page 95 and 96:
95 smerit se pleacă înaintea seme
Page 97 and 98:
97 Celei dăruită de Dumnezeu şi
Page 99 and 100:
99 Smerenia adună mintea şi o pă
Page 101 and 102:
101 Rugăciunea umple sufletul de h
Page 103 and 104:
103 lui Dumnezeu, încredinţarea i
Page 105 and 106:
105 Evagrie Ponticul, punând rugă
Page 107 and 108:
107 ce o face cu sârguinţă pe ac
Page 109 and 110:
109 Pe această treaptă, întreaga
Page 111 and 112:
111 Timpul şi programul de rugăci
Page 113 and 114:
113 neîncetată. Rugăciunea umple
Page 115 and 116:
115 Sfântul Grigorie Sinaitul ne a
Page 117 and 118:
117 Ispitele pe care le aduc ei asu
Page 119 and 120:
119 Potrivit acestei împărţiri f
Page 121 and 122:
121 deveni tradiţională, definito
Page 123 and 124:
123 f) iar alţii, făcând ceva ma
Page 125 and 126:
125 putere de la Duhul să se roage
Page 127 and 128:
127 afli locul unde este inima ta
Page 129 and 130:
129 Numele lui Iisus este numen pra
Page 131 and 132:
131 odrăsc şiroaiele, iar şiroai
Page 133 and 134:
133 Cele care îngraşă curg nesil
Page 135 and 136:
135 lumina văzută de cei curaţi
Page 137 and 138:
137 cercetarea unui părinte care a
Page 139 and 140:
139 Rugăciunea este, deci, absolut
Page 141 and 142:
141 cuvinte e greşit şi primejdio
Page 143 and 144:
143 Iubirea - taină a vieţii cre
Page 145 and 146:
145 aceea, iubirea vine în suflet
Page 147 and 148:
147 Cea dintâi, dragostea natural
Page 149 and 150:
149 Filavtia (iubirea pătimaşă d
Page 151 and 152:
151 pocăinţă, prin care omul î
Page 153 and 154:
153 “Sfânta iubire după har”
Page 155 and 156:
155 Dragostea de Dumnezeu. Pe aceas
Page 157 and 158:
157 DARUL LACRIMILOR Viaţa creşti
Page 159 and 160:
159 Părinţii duhovniceşti se dov
Page 161 and 162:
161 ajutorul lacrimilor, iarna pati
Page 163 and 164:
163 “Botezul lacrimilor” - rod
Page 165 and 166:
165 Ei învaţă că lacrimile izvo
Page 167 and 168:
167 De aceea, ele sunt la început
Page 169 and 170:
169 astfel dintr-un suflet pătima
Page 171 and 172:
171 trup, cei care şi-au mortifica
Page 173 and 174:
173 încă se vede că întâlnirea
Page 175 and 176:
175 Lipsa cuvintelor şi bogăţia
Page 177 and 178:
177 Poliloghia. Judecarea, bârfire
Page 179 and 180:
179 purificarea, faţă de curăţi
Page 181 and 182:
181 valurilor şi ale vânturilor
Page 183 and 184:
183 tine însuţi, că este o trebu
show all

Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?