Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

40
privesc mai ales adunarea şi concentrarea minţii asupra Numelui lui Iisus din
rugăciunea minţii coborâte în inimă, încă din faza de “gând simplu şi prim”.
Lucrarea imaginaţiei sau a fanteziei, cea care rodeşte închipuiri sau năluciri -
fantasiai - are, după cum ne arată Calist şi Ignatie Xanthopol, trei aspecte sau lucrări:
1) printr-una dăm forme sau chipuri lucrurilor percepute prin mijlocirea simţurilor; 2)
printr-alta născoceşte imagini sau reprezentări noi, fără a avea vreo corespondenţă
reală (imaginaţia în înţeles propriu; şi 3) prin care dorim prietenia lucrurilor care ne
închipuim că produc plăcere şi ne arătăm adversari faţă de ceea ce provoacă durere 167 .
Dacă nu a reuşit să ne provoace fantezii noi sau gânduri pătimaşe noi, atunci
diavolul caută, sub diferite forme şi ispite, adesea venite din lumea exterioară, să ne
declanşeze mecanismul amintirii sau rememorării, cu scopul de a ne întoarce, măcar
cu mintea, la patimile şi păcatele de altă dată, fie ele chiar pocăite. Prin aceasta şi prin
stăruinţa minţii şi a gândurilor în ele, se poate ajunge, adesea, la reluarea lor.
Sfinţii Varsanufie şi Ioan ne spun că există şi o amintire bună, a păcatelor trecute,
urmată de conştiinţa păcătoşeniei şi smereniei noastre şi de lupta de îndreptare prin
fapte, dar există şi o amintire rea, de la vrăjmaşul. Dacă va cădea pradă acesteia,
sufletul va fi ajunge la păcate şi patimi şi mai rele.
De aceea, recomandările duhovniceşti se referă la folosirea cu discernământ a
amintirii; să zăbovim în cele bune şi curate, iar pe cele rele să le alungăm reprede de
la noi.
Tot în legătură cu mecanismul momelii sau ispitei, Părinţii filocalici fac des
referire şi descriu vicleşugurile vrăjmaşului, între care şi retragerea sau părăsirea
drăcească, adică oprirea pentru scurtă durată a luptei, pentru ca apoi să se pornească
şi mai rău asupra noastră. În acest timp, ei urmăresc să vadă care este punctul nostru
slab, pentru a izbi în el 168 .
Literatura duhovnicească a Ortodoxiei vorbeşte despre o intensificare a
ispitelor şi vicleşugurilor drăceşti, pe măsura eforturilor ascetice ale ostenitorului.
Scopul acestei sporiri a răutăţilor este tocmai acela de a ne înfricoşa de greutatea
dobândirii mântuirii şi de a ne descuraja, de a nu mai crede şi vedea ajutorul lui
Dumnezeu.
Sfântul Maxim Mărturisitorul face referire la trei trepte ale ispitei, după
vrednicia celor încercaţi: a) cei ce s-au ridicat pe treapta cea mai înaltă a rugăciunii,
sunt ispitiţi să primească înţelesurile (chipurile) lucrurilor sensibile; b)
contemplativii, cei ce se îndeletnicesc cu cunoaşterea, să primească gânduri
mincinoase, pătimaşe; c) practicii - să păcătuiască cu lucrul 169 , iar Calist Patriarhul,
vorbind despre el şi despre o ispită gradată sau proporţională cu starea duhovnicească
a fiecăruia, învaţă că “de cei începători, sau aflători pe treapta morală sau făptuitoare,
demonul se apropie prin zgomote nearticulate sau şi articulate. Celor de pe treapta
167 A celor între monahi Calist şi Ignatie Xanthopol: Metodă şi regulă foarte amănunţită pentru cei ce-şi aleg să
vieţuiască în linişte şi singurătate, în Filocalia..., volumul VIII, p. 139.
168 Evagrie Ponticul, Tratatul practic..., p. 82.
169 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste. Suta a doua..., p. 99.