26 patimile personale, ne recomandă să o facem pe corabia pocăinţei, având drept cârmaci - frica lui Dumnezeu. Atunci, călătoria noastră nu va fi o rătăcire în bezna şi întunericul acestei lumi, un naufragiu şi un eşec existenţial, o scufundarea în hăurile <strong>sau</strong> abisurile ei pătimaşe, în “împletiturile” şi “întunericul lumii”, ci o ancorare la ţărmul fericirii, în odihna şi iubirea Sfintei Treimi 95 . 95 Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 364: “Dar precum nu e cu putinţă a trece marea cea mare fără vapor şi corabie, aşa nu poate trece cineva spre dragoste, fără frică. Marea cea rău mirositoare aşezată între noi şi raiul înţelegător, n-o putem străbate decât prin corabia pocăinţei, mânată de vâslaşii fricii. Dacă vâslaşii aceştia ai fricii nu cârmuiesc corabia pocăinţei, prin care străbate marea lumii acesteia spre Dumnezeu, ne înecăm în marea cea rău mirositoare. Pocăinţa este corabia; frica este cârmaciul ei; dragostea este limanul dumnezeiesc. Deci frica ne aşează în corabia pocăinţei şi ne trece peste marea vieţii celei rău mirositoare şi ne conduce spre limanul dumnezeiesc, care este dragostea, la care străbat toţi cei ce se ostenesc, toţi cei împovăraţi de pocăinţă. Şi când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. Şi calea noastră s-a săvârşit şi am trecut la ostrovul ce se află dincolo de lume, unde e Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.
27 ASCEZA ORTODOXĂ - CALE ÎMPĂRĂTEASCĂ A ÎNDUHOVNICIRII FIRII Ţinta eforturilor noastre ascetice o constituie desăvârşirea prin har <strong>sau</strong> lucrare. Până a ajunge, însă, la aceasta, omul are de luptat permanent pentru a înlătura ispitele şi atacurile vrăjmaşe, în vederea dobândirii şi dezvoltării virtuţilor creştine. Caracterul dinamic şi existenţial al acestei lupte spirituale îl subliniază şi Părintele Stăniloae, arătând că “există a împărăţie adâncă a răului, cum există una înaltă a binelui, există un drum lung în depăşirea tot mai deplină a egoismului păcatelor. E un ocean al binelui şi al răului, solicitându-ne amândouă. Dar oceanul răului este întunecat, tumultuos, omorâtor de spirit, anulând libertatea, ucigător de curăţie şi linişte; e negru, e subteran, e înăbuşitor, ca un noian de ape, pe când oceanul binelui, al dragostei, este mai degrabă ca un văzduh <strong>sau</strong> o atmosferă curată, care ne dă respiraţie largă, liberă, care filtrează în noi o viaţă reînnoită şi o bucurie necontenită şi negrăită; e atmosfera de dragoste şi de comuniune curată, dătătoare de viaţă, care trezeşte toate puterile noastre sufleteşti şi le dă putere să înainteze” 96 . Viaţa creştină este o luptă neîncetată a creştinului de ieşire din oceanul acesta tumultuos şi întunecat, către zările luminoase şi senine ale virtuţilor. Creştinul are de luptat cu patimile şi păcatele care caută să-l atragă şi să-l robească; în încordarea sa de dobândire a virtuţilor şi prin aceasta a desăvârşirii. Adeseori, în cursa încordată a vieţii, omul contemporan acordă importanţă exclusivă unor realităţi <strong>sau</strong> momente secundare, fără a mai avea timpul şi puterea de a discerne clar asupra valorii lor. Preocupat mai mult de cele exterioare, materiale, telurice şi trecătoare, el uită adeseori că este “taina creaţiei”. Îndreptat mai mult spre trup şi spre ceea ce i-ar putea procura plăcere, uită, adeseori, de realitatea cea mai importantă a constituţiei sale - sufletul - şi de adevărata ei vocaţie - de a fi mijloc prin care Dumnezeu lucrează spiritualizarea trupului şi a întregii noastre fiinţe. Acest om consideră asceza o simplă tehnică exagerată, lipsită de valoare reală şi caută evitarea ei, printr-o concepţie hedonistă şi utilitaristă. Într-o lume în care este căutată preferenţial plăcerea, printr-o fugă exagerată de durere, de nevoinţă, de osteneli şi de suferinţă, asceza, de la formele ei simple - trupeşti - şi până la cele mai înalte - trezvia, nepsis-ul, paza <strong>sau</strong> supravegherea întregii vieţi duhovniceşti - pare ceva perimat şi anacronic, ca şi cei care o practică. Cuvintele ce urmează constituie chemarea <strong>sau</strong> apelul spiritualităţii ortodoxe, exprimată prin Părinţii ei filocalici, de a trăi viaţa “din belşug”, dar un belşug nu material, căci acesta este cel mai sărac, mai lipsit de consistenţă şi orizont 96 Preot Profesor Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, p. 110-111.
- Page 1 and 2: 1 Preot IOAN C. TEŞU TEOLOGIA NECA
- Page 3 and 4: SFÂNTA SMERITĂ CUGETARE - ÎMPĂR
- Page 5 and 6: 5 Iubite cititorule, Părinţii duh
- Page 7 and 8: 7 O primă delimitate este de ordin
- Page 9 and 10: 9 făcute prin Cuvântul dumnezeies
- Page 11 and 12: 11 raţiunii ei, înălţându-o la
- Page 13 and 14: 13 este chemată “să participe l
- Page 15 and 16: 15 În directă legătură cu aceas
- Page 17 and 18: 17 Părinţii duhovniceşti învaţ
- Page 19 and 20: 19 Experienţa ascetică a ”pusti
- Page 21 and 22: 21 mântuire, să-i surprindem sufl
- Page 23 and 24: 23 când sunt văzute avându-şi e
- Page 25: 25 şi veacului viitor. Prin om, ma
- Page 29 and 30: 29 o ipoteză negativistă, după c
- Page 31 and 32: 31 ţintă, fără frumuseţe, făr
- Page 33 and 34: 33 Din această perspectivă, respo
- Page 35 and 36: 35 care îi îngăduie Dumnezeu. Mo
- Page 37 and 38: 37 Părinţii filocalici, precum Ma
- Page 39 and 40: 39 săvârşirea păcatului, caută
- Page 41 and 42: 41 vederii (contemplării), le înf
- Page 43 and 44: 43 O întrebare pe care şi-au pus-
- Page 45 and 46: 45 neraţională a sufletului faţ
- Page 47 and 48: 47 Ascetica ortodoxă distinge cu p
- Page 49 and 50: 49 În funcţie de modul de împlin
- Page 51 and 52: 51 Voinţa gnomică sau personală
- Page 53 and 54: 53 adevărurilor ontologice, din le
- Page 55 and 56: 55 Dintre cauzele generale, ascetic
- Page 57 and 58: 57 4) Curăţirea totală chiar şi
- Page 59 and 60: 59 TEOLOGIA NECAZURILOR SAU A ÎNCE
- Page 61 and 62: 61 omul a ajuns ca, în loc să aco
- Page 63 and 64: 63 prin îndelungi osteneli şi în
- Page 65 and 66: 65 de fiecare ceas a iubirii noastr
- Page 67 and 68: 67 negrăită, deschizându-li-se u
- Page 69 and 70: 69 Sfântul Grigorie Sinaitul vorbe
- Page 71 and 72: 71 cunoaşte starea sufletului nost
- Page 73 and 74: 73 Oscilând între aceste două li
- Page 75 and 76: 75 în corabia căinţei pentru ned
- Page 77 and 78:
77 Prin urmare, asemenea smereniei,
- Page 79 and 80:
79 (facultăţilor) sufletului: a c
- Page 81 and 82:
81 Pocăinţa pătrunde până la h
- Page 83 and 84:
83 Sfântul Simion Noul Teolog ne
- Page 85 and 86:
85 mai bun decât cel ce foloseşte
- Page 87 and 88:
87 {i, spune Sfântul Petru Damasch
- Page 89 and 90:
89 deschide 65 , de calitatea ei de
- Page 91 and 92:
91 un hotar pozitiv, pentru că luc
- Page 93 and 94:
93 mai din cap şi mai din urmă al
- Page 95 and 96:
95 smerit se pleacă înaintea seme
- Page 97 and 98:
97 Celei dăruită de Dumnezeu şi
- Page 99 and 100:
99 Smerenia adună mintea şi o pă
- Page 101 and 102:
101 Rugăciunea umple sufletul de h
- Page 103 and 104:
103 lui Dumnezeu, încredinţarea i
- Page 105 and 106:
105 Evagrie Ponticul, punând rugă
- Page 107 and 108:
107 ce o face cu sârguinţă pe ac
- Page 109 and 110:
109 Pe această treaptă, întreaga
- Page 111 and 112:
111 Timpul şi programul de rugăci
- Page 113 and 114:
113 neîncetată. Rugăciunea umple
- Page 115 and 116:
115 Sfântul Grigorie Sinaitul ne a
- Page 117 and 118:
117 Ispitele pe care le aduc ei asu
- Page 119 and 120:
119 Potrivit acestei împărţiri f
- Page 121 and 122:
121 deveni tradiţională, definito
- Page 123 and 124:
123 f) iar alţii, făcând ceva ma
- Page 125 and 126:
125 putere de la Duhul să se roage
- Page 127 and 128:
127 afli locul unde este inima ta
- Page 129 and 130:
129 Numele lui Iisus este numen pra
- Page 131 and 132:
131 odrăsc şiroaiele, iar şiroai
- Page 133 and 134:
133 Cele care îngraşă curg nesil
- Page 135 and 136:
135 lumina văzută de cei curaţi
- Page 137 and 138:
137 cercetarea unui părinte care a
- Page 139 and 140:
139 Rugăciunea este, deci, absolut
- Page 141 and 142:
141 cuvinte e greşit şi primejdio
- Page 143 and 144:
143 Iubirea - taină a vieţii cre
- Page 145 and 146:
145 aceea, iubirea vine în suflet
- Page 147 and 148:
147 Cea dintâi, dragostea natural
- Page 149 and 150:
149 Filavtia (iubirea pătimaşă d
- Page 151 and 152:
151 pocăinţă, prin care omul î
- Page 153 and 154:
153 “Sfânta iubire după har”
- Page 155 and 156:
155 Dragostea de Dumnezeu. Pe aceas
- Page 157 and 158:
157 DARUL LACRIMILOR Viaţa creşti
- Page 159 and 160:
159 Părinţii duhovniceşti se dov
- Page 161 and 162:
161 ajutorul lacrimilor, iarna pati
- Page 163 and 164:
163 “Botezul lacrimilor” - rod
- Page 165 and 166:
165 Ei învaţă că lacrimile izvo
- Page 167 and 168:
167 De aceea, ele sunt la început
- Page 169 and 170:
169 astfel dintr-un suflet pătima
- Page 171 and 172:
171 trup, cei care şi-au mortifica
- Page 173 and 174:
173 încă se vede că întâlnirea
- Page 175 and 176:
175 Lipsa cuvintelor şi bogăţia
- Page 177 and 178:
177 Poliloghia. Judecarea, bârfire
- Page 179 and 180:
179 purificarea, faţă de curăţi
- Page 181 and 182:
181 valurilor şi ale vânturilor
- Page 183 and 184:
183 tine însuţi, că este o trebu