Teologia necazurilor sau a încercărilor - Tineretul Ortodox

16
"lumea este un nume cuprinzător care îmbrăţişează şi patimile" 41 , dar îi recunoaşte şi
valoarea de loc de exersare a discernământului duhovnicesc, căci “de nu cunoaşte omul
mai întâi ce este lumea, nu ajunge să cunoască prin câte mădulare e despărţit de lume şi
prin câte e legat de ea” 42 .
Tot el ne spune că "lumea îşi are numele de la cunoaşterea ei prin contemplaţie şi
de la conţinutul cuprinzător ce îmbrăţişează patimile cele împărţite, în întregimea lor.
Căci, când voim să numim patimile în întregime, le numim patimi. Şi patimile sunt părţi
ale drumului lumii ce înaintează de la o stare la alta şi unde sfârşesc patimile, acolo
lumea se opreşte din această trecere de la o stare la alta" 43 . Pe scurt, Sfântul Isaac Sirul
consideră că "lumea este vieţuirea trupească şi cugetul trupesc" 44 .
În acelaşi sens, Cuviosul Isaia Pusnicul învaţă că "lumea este împrăştierea
păcatului. Lumea înseamnă a împlini cineva voile sale după trup. Lumea înseamnă a se
socoti pe sine trăind numai în veacul acesta. Lumea constă în a se îngriji cineva de trup
mai mult decât de suflet. Lumea constă în a te lăuda cu cele pe care le părăseşti aici" 45 .
Mai mult chiar, Sfântul Isaac şi Sfântul Ioan Scărarul spun că lumea este "o
amăgitoare", "o ispititoare" şi "o înşelătoare", care atrage prin poftirea frumuseţilor ei pe
cei ce o văd, la dorirea ei pătimaşă. Personificându-o, el descrie astfel robirea omului de
către lucrurile ce alcătuiesc lumea: "... cel ce a fost prins în parte de dorinţa ei şi s-a
împreunat cu ea nu mai poate scăpa din braţele ei până nu-l va dezbrăca pe el de viaţa
lui. Şi când îl va dezbrăca pe el de toate şi-l va scoate din casa lui, în ziua morţii lui,
atunci o va cunoaşte că este o amăgitoare şi o înşelătoare" 46 .
Omul este legat de lume prin trupul său. Părinţii filocalici vorbesc despre acesta
considerându-l "un prieten viclean şi nerecunoscător, căruia nu trebuie să i te încrezi
până la moarte" 47 , "duşman aspru" 48 ; îl numesc "moarte" 49 sau "Antihrist" 50 , dar în
aceste exprimări nu este nici o urmă de platonism sau de maniheism. Aceste numiri vor
să ne prevină despre pericolul pe care îl reprezintă patimile, ce se pot naşte şi manifesta
prin trup.
Din icoană a Împărăţiei cereşti, din Biserică, lumea, prin falsa ei folosire, poate deveni
un loc al păcatului. Astfel, ea devine un simbol fals înţeles nu al nemărginirii divine,
care trebuie să-i fie ţinta, ci al aparentei libertăţi, în fond, o orbire şi o limitare
unilaterală, pe care o produce patima. Din simbol anticipativ al "cerului nou şi
pământului nou", spre care este chemată şi în loc de cale, de drum spre împărăţia
cerească şi în loc de rai, ea se transformă, se deformează, devenind cale spre moarte şi
spre iad.
41
Sfântul Isaac Sirul, op. cit, p. 168.
42
Ibidem.
43
Ibidem.
44
Ibidem.
45
Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte..., p. 154.
46
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 426.
47
Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş..., p. 197.
48
Ibidem, p. 150.
49
Ibidem, p. 229.
50
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua..., p. 30.