Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

— Arareori mi se întîmplă să mănînc lapte prins, dar
pe cel de azi ştiu că nu-l voi uita cu una, cu două ! spuse
Bárány.
Lévi Áron îl privi bănuitor, de teama vreunei aluzii pe
care ar putea-o ascunde aceste cuvinte ; colţurile gurii îi
erau albe de lapte.
— E ciudat, într-adevăr, că pînă şi trupul îşi aduce
aminte multă vreme de bucuriile de care a avut parte, zise
el gînditor.
Fu rîndul lui Bárány să încerce a ghici unde bate călătorul.
— Şi, dacă-i aşa, cu atît mai cu osebire îşi aminteşte
sufletul, cel care a primit taina sacră.
— Da, numai că sufletul e cu gîndul mai mult la trup
decît la sine însuşi, şi acesta-i izvorul tuturor ispitelor !
Bárány zîmbi, bucuros că înţelepciunea l-a scos şi de
astă dată din impas şi-şi sterse pe îndelete lingura cu un
brusture ; Lévi cugetă un răstimp la cuvintele ereticului,
pe urmă îşi scoase actele din buzunarul de la spate şi în
livreţul militar dădu numaidecît peste foaia împăturită,
umplută cu un scris de mînă, care vorbea tocmai despre
deşertăciunea bucuriilor lumeşti : despături hîrtia şi, tîrîndu-şi
arătătorul de-a lungul rîndurilor, începu să citească
cu glas cîntător :
— „Ce să gîndească omul despre cei care nu se îndură
să cugete nici preţ de un minut la limanul oricărei vieţi... ?”
În acest moment răzbătu pînă la ei tropotit şi zupăială
de roţi de căruţă, ca un zgomot de bolovani prăvălindu-se
într-o albie de rîu, iar Bárány băgă de seamă că îndărătul
mîncăturii, la înălţimea tufişurilor, săltau apropiindu-se urechile
roşcate, ca nişte pungi, ale unui cal pe care pustnicul
îl ştia ; îl zări îndată şi pe Tropa, veterinarul cel mătăhălos :
pe obrazu-i mare, de o albeaţă de cocă, buzele gurii sale
mici se ţuguiau a amărăciune, ca ale unui copil răzgîiat ;
şedea înfundat adînc îndărătul crupei calului, iar în coşul
cotigii stătea tolănită o femeie blondă în costum de baie,
tălpile goale şi le sprijinea de viţelul legat fedeleş ; era şi
ea medic veterinar, oamenii de prin partea locului o vedeau
cînd şi cînd, obişnuia să-i aducă lui Tropa seruri şi instrumente
medicale de la raion. La vederea viţelului, Bárány
îşi aduse aminte că nu de mult, să fi fost vreo două săptă-
14