Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

pricină poate să-i găsească totuşi, las’ să tremure cocoloaşa
aia clisoasă, aşa o să-şi ţină măcar pliscul...
În vreme ce trecea agale printre mese cu mîinile la
spate, îşi dădu seama că nu pe bucătăreasă se înfuriase, ci
pe Oniga, mai cu seamă de el se temea. Şi iată că se ivise
acum şi posibilitatea cu şcoala de cadre, i-ar fi venit la
ţanc chestia asta în debandada de aici, cei din cătun ar fi
amuţit şi ei văzîndu-l în continuare în graţiile ştabilor, iar
la întoarcerea din Braşov sau din Bucureşti i-ar fi plătit
fiecăruia după cum merita... Se prea poate însă că, după
cele întîmplate, să se ducă de rîpă toată treaba, ori să fie
trimis altcineva în locul său, îndeosebi asta îl mîhnea, de
i se amărea gura şi i se împăienjeneau ochii ; dar chiar şi
aşa, prin tulbureala privirii îl zări pe Bárány Lajos, care
şedea pe prima bancă, de-a stînga, la perete şi se lupta să
desfacă o căpăţînă fiartă de ied, hulpav şi temător parcă
să nu-i fie smulsă din mînă înainte de a fi dezghiocat de
sub oasele moi creierul cel roziu şi apetisant. Lui Zsákos mai
întîi nu-i veni să-şi creadă ochilor că-l vede pe pustnic,
dar cînd se convinse că e chiar el, mai că-l pufni rîsul,
într-atît de impertinentă i se păru prezenţa acestuia. Se
opri în faţa lui, îşi înfipse arătătorul în găvanul căpăţînii
de ied şi, ridicînd-o în aer, începu să răcnească :
— Ce cauţi aici, bă ?!... Şi cum se face c-ai primit
bucata cea mai gustoasă ?!... După lăcuste, acum ai pohtit
deodată la creier ?!...
Şi trînti căpăţîna în farfurie. Bárány îşi duse mîinile
la obraz, zeama îi şiroia de pe frunte şi din păr, firele
de tarhon i se lipiseră de faţă ca nişte resturi de sprîncene
opărite. Nu ştia cu ce a greşit, el primise bonul de masă
de la un pădurar care căzuse bolnav ; zăngăneala lingurilor
se domoli dintr-o dată, muncitorii priviră ameninţători spre
Zsákos. Bárány porni şchiopătînd într-afară, lacrimile i se
amestecară pe faţă cu supa, dar secretarul îl mai petrecu
şi cu cîteva sudalme, ca să vadă oşenii ăştia cu cine au
de-a face :
— Nu-i de ajuns că-şi vîră mutra pe-aici, da’ se-nfige
pe deasupra şi la masa muncitorilor fruntaşi !... Da’ ce,
parcă el produce ceva ?!... Cel mult păduchi şi purici !...
44