Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

tatorului, cu toate că Lévi îi era drag, doar el îl convertise
îndată după ce acesta se întorsese din lagăr, convertirea asta
fiind poate rodul cel mai de preţ al muncii sale de mărturie
a credinţei : cîştigarea sufletului unui izraelit care şi-a
ridicat ochii spre crucea Golgotei şi s-a identificat cu jertfa
lui Isus Dumnezeul ; dar pînă unde poate merge oare iubirea
faţă de un discipol, care ne înfruntă cu credinţa şi idealul
pe care tocmai ni le-am renegat şi, fluturîndu-ne în faţă
propriul destin, ne cere socoteală pentru rînduiala vieţii sale,
de parcă ne-am fi legat să-i fim îndatoraţi pînă la sfîrşitul
zilelor ? Chiar după ce-şi sfîrşise reculegerea, Lévi Áron
mai rămase un timp îngenuncheat, ca şi cînd ruga i-ar fi
amorţit mădularele, dar simţindu-l pe Bárány că i se fereşte
din apropiere, se ridică anevoie şi-şi rostogoli o piatră în
faţa celei pe care se aşezase ceasornicarul. Era liniştit acum,
de parcă ar fi ieşit dintr-o baie ce-i alinase zbuciumul,
ochii nu-i tăinuiau nici un dram de viclenie ori de suspiciune,
încredinţat fiind că Sfîntul Duh îi va asculta ruga
şi îl va ilumina, punîndu-i pe limbă cuvintele pe care
trebuie să le rostească ; îl privi dar pe omul care-l convertise
cu afecţiunea ataşamentului de odinioară şi se porni
să zîmbească.
— Nu-i seară să nu spun înainte de culcare rugăciunea
pe care am învăţat-o de la tine cu prilejul drumeţiei tale
de mărturie. Mai ţii minte cum băteam pe-atunci ca nişte
apostoli ţinutul Erului ? Ştiam că la tot pasul ne pîndesc
capcane, că în stufăriş lupii stau să ne atace, dar
credinţa că fără ştirea şi vrerea lui Dumnezeu nu ni se
poate clinti nici măcar un fir de păr din cap ne făcea
fericiţi. Jandarmul te-a suspectat că tăinuieşti aur, dar
cînd a dat cu mîna de sfînta Biblie l-a cuprins ruşinea şi
ne-a slobozit...
Fericit de aducerea sa aminte, Lévi urmă :
— Poate de aceea am pornit la drum în căutarea ta.
Că doar ai fost pentru noi ca Ioan Gură-de-Aur, şi inima-mi
vroieşte să-ţi reîntoarcă inima către chipul Domnului şi
privirea ta către privirea femeii tale. Căci, precum spune
pilda : nebun e cel care-şi lasă casa şi-şi turbură căminul,
şi vînt fi-va moştenirea sa ; să fie oare cu putinţă ca
tocmai tu să te prăbuşeşti dintr-o dată, fiindcă Dumnezeu
te-a pus la încercare şi a chemat-o pe fiica ta la corul
10