Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

— Fiindcă n-am nici eu chef să putrezesc aici, în munţi,
michiduţă, de-aia o fac. Şi, dacă vreau să şterg putina...
Veterinarul scotea acum măruntaiele, cu şezutul ţuguiat
într-afară, ca să-şi ferească pantalonii de intestinele cu
reflexe sidefii ; femeia îşi închise ochii.
— Pustnicul ăla, de care mi-ai povestit nu o dată, ce
zici, ar fi dispus să-mi prezică viitorul ? întrebă ea.
— Asta depinde de ce-ai vrea tu să afli.
— Păi, aş vrea să ştiu dacă o să mă mărit vreodată,
şi dacă da, ce-am să nasc, copil sau pisică de Angora. Nici
n-ar fi de mirare să iasă o pisică de Angora cu fundă roşie
la gît, după atîta plictis şi castitate cîtă am îndurat. Ce
zici ?
— Că eşti dusă cu sorcova ! zise bărbatul, despicînd
pielea de pe piciorul stîng de dinapoi al viţelului agăţat
în cîrlig. Cît priveşte însă castitatea ta, nu prea ai de ce
te plînge.
— Ce ştii tu ? Bîrfa, şi-atîta. Da’ nu-i totuna cum o
fac : de urît ce mi-e, sau de plăcere.
— Hm, ştiu că mie cel puţin nu mi-ai făcut zîmbre nici
măcar de plictiseală. S-o iau drept un semn de preţuire din
partea ta ?
— Eh, cu tine-i altceva, cu tine m-am obişnuit. Sîntem
gaşperi prea buni, şi-mi ziceam întotdeauna că m-ar pufni
rîsul văzînd cum te prinde zelul deasupra mea. Ori ţi-ai
rîde tu de mine, mai ştii ?...
— Dar dacă am lua-o cum nu se poate mai serios ?
Bărbatul cel mătăhălos îşi înălţă privirea din penumbra
sîngerie a cavităţii abdominale şi regretă pe dată că a intrat
în horă, dar era prea tîrziu ; femeia zîmbi cu ochii închişi,
unghiile ei urcară ca nişte gîngănii lunguieţe şi roşii peste
şolduri, de-a lungul celor două părţi ale petecului de slip,
apoi, zburătăcind nervoase, începură să desfacă şireturile ;
Tropa privi în jur cu un aer plîngăreţ.
— Să mor eu dacă nu eşti sărită de pe fix ! se tîngui
el. Aşteaptă măcar pînă mă spăl la pîrîu...
Şi porni cu paşi şovăielnici spre sălcii, dar glasul poruncitor
al femeii îl sili să şe întoarcă din drum :
— Să vii cum eşti, ai auzit ?!... Ţie nu-ţi stă bine decît
aşa, în costumul ăsta : nici nu te-aş accepta altfel !...
16